Blestemul lui Alexander

Înălțimea problematică

~ Eliza ~

Mă trezesc și inspir adânc. Deschid ecranul la telefon și mă uit cât e ora. Aproape ora 9?! Bunica a plecat de acasă cel târziu la 8:15 deci cel mai probabil Cezar era deja plecat la el acasă considerând că nu era în cameră. Mă duc repede la baie să mă schimb și să mă pregătesc să plec după Cezar. Am avut un vis ciudat și numai la asta mă puteam gândi când mă spălam pe dinți. Eu și Cezar stăteam în luminiș și povesteam despre cele întâmplate zilele trecute și dintr-o dată îl văd cum devine ușor transparent și dispare. După câteva minute în care îl strigam disperată aud o voce în spate care îmi spune că o să vină curând.. Dacă o să reziste..

Și când m-am întors în spate am văzut doar o siluetă întunecată după care m-am trezit brusc. De ce l-am visat pe Cezar dispărând așa subit și pe lângă acest lucru de ce odată cu dispariția lui îmi simțeam forţa vitală slăbind și simțeam cum eu eram pe cale să dispar curând? Când m-am trezit mi-am revenit și am început să mă gândesc iar la Cezar. Dacă i se întâmplase ceva rău?

Am găsit cheile, și când am vrut să ies din casă îmi simțeam iar energia vitală slăbită, însă doar pentru câteva secunde după care totul a revenit la normal. De data aceasta chiar eram îngrijorată și am început să fug până la Cezar acasă. Prima oară am mers în casă ca să verific în camere după care am simțit brusc o durere acută în coaste. Încerc să mă gândesc la obiectivul pentru care am venit aici și durerea a devenit mai suportabilă. Cezar părea să nu fie în casă așa că m-am dus la atelier. Din interior se auzea o singură voce pătrunzătoare al cărei ecou se lovea de pereții atelierului. Nu am prins toată discuția dar am prins o singură frază:
"să îi facem o vizită fetei. Heheh, să înceapă distracția. " .

Erau mai multe persoane? Nu, puteam să jur că era doar una și nu părea că avea intenții bune. În secunda a doua am simțit cum acea persoană a plecat și îl puteam simţi pe Cezar înăuntru. Cum a reușit acea persoană să plece așa de repede de acolo și pe unde? Singura ieșire din atelier era pe ușă și ușa nici măcar nu s-a clintit din loc. Am rămas nemișcată încă 2 minute ca să mă asigur că plecase cu totul de acolo și am intrat în atelier. Mă uit în jurul meu și totul pare normal. Unde era Cezar? M-am uitat peste tot în cameră și îl văd: era așezat pe dulap. De ce era urcat acolo nu știu.

- Cezar, ești bine?

Nu spune nimic. Nu prea cred că s-a urcat el acolo, cel mai probabil l-a pus cealaltă persoană pe care am auzit-o mai devreme. Dar cum? Nu a ieșit nimeni din cameră. Încă 1 mister de rezolvat, de parcă nu avem deja destule pe cap.

Acum vine adevărata dilemă. L-am găsit pe Cezar, dar cum îl dau jos? Dulapul era mult prea înalt pentru mine. La înălțimea mea nu puteam decât să ating raftul de sus dacă săream. Forţă în mâini ca să îl cobor pe Cezar nu aveam, adică nu aveam forță decât să îl duc în spate câțiva metri probabil, în nici-un caz să îl aduc în siguranță până jos în brațe. Văd o frânghie și îmi vine o idee. Ar fi bine să meargă că de nu..

Încerc să asigur cât mai bine frânghia de dulap, folosind în scaun bineînțeles ca să ajung până sus, și asigur și de peretele opus cât mai jos posibil, asta fiind doar până la înălțimea mesei, dar de acolo mă descurc eu. Mă asigur încă o dată că e stabil și încep să îl trag pe Cezar pe frânghie.

După ce era să cadă dulapul peste mine de vreo 2 ori și Cezar era să cadă și el de câteva ori am reușit să îl cobor. După câteva secunde am văzut că își revine și a deschis ochii. Nu îmi pot da seama ce reacție a avut, mai degrabă era confuz și speriat și după ce m-a văzut nu am putut să îi mai citesc expresiile întrucât probabil nici el nu știa ce să mai simtă.