Blestemul lui Alexander

Vero

- Sătucul ăsta micuţ e plin de mistere și secrete, iar în fiecare zi mai apar câteva noi. Dispariţiile nu sunt ceva nou și durează un timp îndelungat ca să realizeze cineva dispariția cuiva din sat. De multe ori preferăm să ascundem anumite lucruri de cei din exterior astfel încât să nu intrăm noi în mai mult bucluc, dar deja pare că Alexander vă vrea și pe voi în sat. Blestemul lui funcționează cel mai bine pe oamenii care au fost născuţi, crescuţi și care au ajuns la 18 ani în acest sat. În funcție de tipul de personalitate Alexander te va lăsa să îţi trăiești viața mai mult sau mai puțin după care pune mâna pe ea.

- Și dacă nu îndeplinești toate condițiile, atunci te mai poate afecta blestemul?

- Dacă petreci mult timp aici, da.

- Eu am petrecut toată copilăria aici.

- Având 18 ani sunt șanse cam mici să poți pleca prea ușor.

- Dar nu am încă 18, iarna asta împlinesc 18.

Am putut vedea o sclipire de speranță în ochii lui Cezar.

- Dacă încă nu ai 18 ar trebui să pleci cât mai repede de aici.

- Dar tu? Bunica, tu de ce nu pleci? Tu nu ai fost nici născută, nici crescută aici, ai putea să vii cu noi.

- Există șanse ca bunicul tău să se întoarcă înainte să îmi vină mie rândul.

Auzind numele bunicului încep să îmi pun întrebări.

- Să îţi vină rândul? Cum adică? Ce s-a întâmplat cu adevărat cu bunicul?

- Am spus eu că o să fie o seară lungă. Tu ști că bunicul a murit din cauza faptului că a făcut cancer la piele după ce un tanc a explodat în spatele lui. El s-a ales cu niște arsuri care, din cauza neglijenței doctorilor, au dus la cancer, așa ai auzit, nu?

- Da, asta e ce mi-au spus părinții.

- Asta le-am spus eu părinților tăi. Mama ta nu știe aproape nimic legat de acest sat deoarece am încercat să o protejez cât de mult am putut, iar la 15 ani ea a plecat la liceu în alt oraș și așa am reușit să o îndepărtez de blestem. Tatăl tău e din altă zonă a țării deci riscul ca blestemul să o urmărească era destul de mic.

- Dar nu a venit aici în ziua în care a făcut 18 ani?

- Ba da, însă a plecat de dimineață in oraș. Contează să fii în sat la ora exactă la care te-ai născut, iar mama ta a fost născută după-amiază. Când e ziua ta, Cezar?

Cezar era atât de adâncit în gândurile proprii încât probabil nici nu a auzit întrebarea.

- Cezar!

Tresare. Îmi place să îl mai fac din când în când să se sperie. Face ochii mari și se uită la mine cu buzele întredeschise. Încep să chicotesc ușor și se uită urât la mine.

- Ce?

- Te-a întrebat bunica ceva.

- Puteți repeta? Eram cu gândurile în altă parte.

- Când împlinești 18 ani?

- Chiar la începutul iernii, pe 7 decembrie.

- Ai fost născut dimineața sau seara? Dacă stau mai bine și mă gândesc, poate ar fi mai bine să mergem în alt loc înainte să continuăm discuția. Urmaţi-mă.

Bunica merge în camera ei și caută ceva în dulap. Undeva în fundul dulapului avea un fel de brățări albastre care avea inscripționate pe ea niște.. Valuri? Cred..