Blestemul lui Alexander

Acasă

După ce era să ne izbim de o sperietoare de ciori ne-am oprit pentru câteva secunde cât să îmi trag sufletul și după ne-am continuat drumul. După câteva minute de traversat o câmpie am ajuns la un drum. Am intrat pe el dar ce folos că după nici 30 de minute ne-a oprit poliția pentru că nu aveam căști pe cap și i-a cerut lui Cezar permisul. Cezar s-a întors instinctiv spre Rufus ca să vadă dacă are el un plan. Polițistul a început să bănuiască ceva și a mai cerut încă o dată actele.

- Păi..

Vezi că pe laterală ai un fel de buzunar cu niște foi și alte lucruri acolo. Ar trebui să fie gata.

Cezar bagă mâna în buzunarul lateral și scoate un permis de conducere pe numele lui probabil și actele de la motocicletă. Ce era mai bizar e că sunt sigură că buzunarul ăla nu era acolo când am plecat. Polițistul îi dă înapoi actele lui Cezar și după ce le pune înapoi în buzunar plecăm de acolo.

- Cum ai făcut asta așa de repede? Arăta exact ca un permis de conducere și era și valid, iar aparatele alea nu prea le poți păcăli cu orice.

Puștiule, tu cred că nu realizezi ce poți face cu anumite puteri.

- Chiar, tu ce puteri ai?

Hm, e greu de explicat. Nu am o singură putere deoarece nu sunt un om, ci mai mult o creatură mitică cum ați spune voi. De obicei folosesc puterile oamenilor pe care îi întâlnesc, doar că durează până la perfecționez, iar unele puteri sunt mult prea mari pentru mine. Până acum ați văzut că pot manipula gândirea și vederea unui om normal, pot folosi obiecte electronice în folosul meu și pot crea obiecte mici în anumite situații, pot vorbi prin telepatie și sunt multe alte lucruri pe care le veţi observa în timp. Totuși există un dezavantaj major..

Rufus s-a oprit pentru câteva secunde din povestit. Ceea ce urma să spună era clar un lucru pe care nu l-ar fi spus oricui și probabil îi era foarte greu să ne explice întrucât noi tocmai ce am descoperit că avem puteri și există lucruri.. Magice? Fermecate? Nici nu știu cum să le spun. Când a început să ne povestească tonul vocii îi era mult mai serios și privirea îi era aţintită în jos.

Noi ne-am născut acum foarte mult timp, iar ca să supraviețuim a trebuit să ne adaptăm. De când au apărut oamenii și ați învățat să ne găsiți și să ne vânaţi a devenit un pericol pentru noi să ne plimbăm prin lume. Oamenii normali sunt destul de ușor de evitat, adevărata problemă erau cei care posedau puteri.. Ca să supravieţuiască, majoritatea au decis că ar fi o idee bună să ne punem în serviciul oamenilor ca să putem supravieţui, iar noi în schimb îi ajutam pe ei cu orice aveau nevoie. Dacă nu găseai pe cineva care să te protejeze exista riscul să fii capturat de Alexander și să fii torturat până ce îi dai lui puterile pe care le ai. Ce e mai rău e că el nu te eliberează după ce îi dai lui puterile, el te pune să cauţi în continuare oameni pe care să îi atragă în pădure pentru a se folosi de ei, iar dacă nu îi găsești pe cineva în timp util...    

Am simțit imediat cum mi se face pielea de găină până în vârful capului.  Doar gândindu-mă că în câteva secunde aproape că a reușit să îl rănească mortal pe Cezar mă face să le compătimesc pe săracele ființe.

Oricum, la început nu am vrut să am un stăpân așa că am riscat să umblu liber, însă într-o zi m-a găsit Vero. M-a atras prin meditația ei în mijlocul pădurii. Și ea a rămas puţin șocată când m-a văzut dar s-a liniștit rapid. Mi-a promis că mă va lăsa să fac ce vreau în curtea ei, însă când are nevoie de mine să fiu la datorie. Aveam eu o presimțire că ar fi lucrul cel mai indicat să îi accept propunerea. Simțeam că puterile ei aveau un potenţial ridicat și dacă ne uneam forțele aveam amândoi de câștigat. De atunci tot am grijă de casă ei și nu am plecat niciodată. Însă într-o zi apare Rudolf..