Blestemul lui Alexander

Amintiri

Niciodată nu m-am gândit că se va ajunge în acest punct. Nu m-am gândit că voi ajunge în acest moment în care simt că nu mai pot merge înainte, nu mai am pentru ce lupta, nu am un scop clar în viață iar tot ce este în faţa mea este doar.. Ceaţă..

Nu am fost întotdeauna așa. De mică mi-am dorit foarte mult să devin doctor, iar părinții mi-au oferit sprijin chiar dacă ei își doreau altceva pentru mine. Părinții mei erau 2 avocaţi de succes și își doreau ca eu să merg pe domeniul pe care se pricepeau ei și mă puteau ajuta să evoluez în carieră.. Dat fiind faptul că ei nu aveau cunoștințe prea multe în domeniul chimiei sau al biologiei a trebuit să mă descurc pe cât de bine puteam. Nu am avut nevoie de cineva să mă pregătească deoarece iubeam tot ce era legat de anatomie și de corpul uman și învățăm foarte ușor. Puneam pasiune în tot ceea ce făceam, iar la liceu eram printre cei mai buni.

Părinții mei fiind avocaţi erau nevoiţi să călătorească mult atât prin ţară cât și prin străinătate, așa că uneori lipseau de acasă cu zilele. Când eram mică mă lăsau la bunica mea la ţară și eram foarte fericită. Iubeam animalele și aveam grijă de ele. O ajutam cât de mult puteam pe bunica deoarece era bătrână și nu putea să aibă grijă de gospodărie singură. Nu l-am cunoscut pe bunicul meu niciodată deoarece el a murit cu 3 ani înainte să mă nasc eu. De fiecare dată când merg la bunica o întreb despre bunicul întrucât aș fi vrut să îl cunosc. Era un om trecut prin multe, care a luptat pentru cei dragi lui fără să îi pese cât de periculos avea să fie. Am rugat-o pe bunica să îmi arate insignele lui din armată. Avea o grămadă de insigne și mențiuni în cadrul unor acțiuni de apărare a patriei. Privesc cu nostalgie la insigne și o ascult pe bunica povestindu-mi despre el. Nu pot decât să îl admir.

Întotdeauna am iubit mâncarea făcută de bunica. Ea era o femeie bună la suflet și tot timpul mă lăsa să îmi invit prietenii la masă. Pe atunci aveam un prieten foarte bun la ţară la bunica, Cezar. În rest mai aveam prieteni dar menţineam contactul cu el și când nu eram la bunica, pe când cu restul vorbeam doar când veneam în vizită și vorbeam puțin despre ce am mai făcut între timp fără interes din partea lor așa că am încercat să mențin legătura cu Cezar deoarece era o persoană diferită, nu era ca toți ceilalți, aveai ce vorbi cu el, aveai cu cine să discuţi și să te sfătuiești în orice domeniu.. Mă înțelegeam foarte bine cu el și mulți prieteni de ai lui erau supăraţi pe el că petrece mai mult timp cu mine decât cu ei când veneam la bunica. Obișnuiam să ieșim seara când era răcoare și să mergem într-un luminiș și să vorbim despre școală sau despre alte lucruri. Vorbeam ore întregi, iar când terminam de vorbit era deja noapte și trebuia să ne întoarcem acasă.

Nu veneam decât în vacanțe la bunica, deci ne vedeam destul de rar. Brusc conversațiile noastre au devenit mai rare și simțeam că era ceva schimbat la el. Într-o zi a încetat să mai răspundă la mesajele mele și am simțit că ceva rău s-a întâmplat. Am venit în acel sfârșit de săptămână la bunica fără să îi spun lui și m-am dus la el acasă. Când am ajuns la el acasă am văzut ușa deschisă și m-am dus să văd unde era Cezar. L-am strigat pe Cezar de câteva ori pe hol dar părea că nu era nimeni. M-am dus în cameră la Cezar și m-am oprit în prag. Camera lui era un dezastru. Mobilierul era răsturnat, posterele de pe pereți erau rupte și atârnau bucăți întregi din ele, pe pereţi erau urme de pumni și picături de sânge mergeau spre pat. Hainele erau răscolite și aruncate prin toată camera, lampa era spartă în bucăți în mijlocul camerei, totul era devastat. Am fost de atâtea ori în acea cameră și totuși mă simțeam subit atât de străină.

Și apoi l-am văzut... Cezar stătea pe pat, într-un colț. M-am simțit ușurată când l-am văzut dar un sentiment de neliniște m-a apucat rapid. M-am uitat la el mai atent și am observat că hainele lui erau răvășite și rupte. Părul lui era ciufulit și mai lung decât îmi aminteam. Stătea în colțul cel mai depărtat și strângea o pernă în brațe. Ceva nu era bine și simțeam asta. Ce se întâmplase?