Cum sa NU agăți FETE (un fel de anti-ghid)

VII: UN HAPPY ENDING

Iată ca am ajuns la ultimul capitol din aceasta carte sau povestire, cum vrei sa-i zici.

Iti amintesti ca am scris despre cum m-am dus eu la fosta mea scoala ca sa imi revad profesorii? Daca iti amintesti e bine, daca m-ai si crezut e mai rau. Acolo ma astepta deja cineva, tocmai de-aia m-am si dus. Ca sa intelegi, iti voi povesti in cele ce urmează.

In anul 2012, cand m-am mutat in Italia pentru a incepe liceul, vorbeam pe mess cu diverse tipe, unele mai mult si unele mai putin interesate de mine. A doua varianta e cea care predomina, dar nu asta conteaza. Aveam in lista de la facebook multe fete din fosta mea scoala cu care nu prea aveam tangente. Printre ele era si Bianca, fata care era cuplata cu un fost coleg de-al meu, Floroiu, si care imi era si destul de bun prieten. Probabil ca deja ma injuri, gandindu-te cum de m-am băgat peste relatia lor si ca merit sa fiu aruncat de la etajul 10, in timp ce iau foc, cazand pe un morman de sticla sparta. Stai chill, nu m-am bagat nicaieri. Treaba a fost asa: nu pot sa zic ca imi placea de ea, dar mi se parea destul de ok si interesanta dar nu mi-am permis nicio clipa sa intervin in vreun fel sau altul. Ei erau de ceva vreme impreuna si ne cunosteam oarecum, eu si ea, prin el. Bine, si prin faptul ca ne vedeam pe holurile scolii.

Mai vorbeam cu ea din cand in cand, aveam conversatii scurte si banale, gen "hei, ce faci, iti place painea?" Si lucruri de genul, dar nimic serios. Soarta a facut ca relatia lor sa se termine intr-un sfarsit, din habar nu am ce motive, iar in momentul ala am inceput sa vorbim. Stiind ca eram prieten bun cu el, aceasta m-a rugat sa vorbesc cu el in vederea impacarii lor. Eu m-am prefacut ca vreau sa ii ajut, cand tot ce ma gandeam eu era "In sfarsit. Loc pentru mine." Totusi, am vorbit cu Floroiu, mi-a spus ca nu vrea de nicio culoare sa se impace cu ea iar eu ii comunicam ei toate astea. Ea era disperata, cu inims franta si vulnerabila, asa ca am inceput sa vorbim tot mai mult si tot mai des. Am aflat foarte multe despre ea, la fel si ea despre mine si totul decurgea destul de ok. Ne-am apropiat  mult cu toate ca nu ne vazusem pana atunci. Tocmai asta mi-a propus: sa ne vedem cand vin in tara. Cand mi-a zis asta am inceput sa numar zilele, care au trecut super greu. In fiecare zi ma simteam ca un sofer bucurestean care vrea sa ajunga in cealalta parte a orasului, la ora 17.00 intr-o zi de vara. Dupa ce iese de la munca.  A trecut pana la urma si a venit ziua cea mare. M-am tuns, m-am aranjat, m-am dat cu parfum, am luat hainele de duminica si am mers la fosta mea scoala pentru a ma vedea cu ea. Cand m-a vazut, mi-a sarit in brate de zici ca eram Mos Craciun la serbarea celor de la a-IV-a

Totul era ok, probelma era ca intre timp aparuse si Alexandra si mie imi cam placea de doua fete in acelasi timp. Nu stiu care mai mult si care mai putin. In urmatoarele zile am iesit ba cu Alexandra, ba cu Bianca, ba cu amandoua. O zi insa mi-a ramas bine intiparita in minte. Era cu o zi inainte de revelion si ea mi-a propus sa mergem sa mancam ceva in Afi Palace. Zis si facut, am ajuns in Afi, ne-am luat de mancare si atunci ne-a venit o idee la fel de geniala precum cele pe care le aveam eu in primele capitole. Am decis sa ne mutam in cealalta parte a mall-ului, intr-o zona retrasa, ca sa ne putem savura masa in liniste. Am luat tavile pline cu mancare si am inceput sa ne plimbam prin mall, de zici ca eram aia din trenuri de se plimbă cu pungile pline cu snacks-uri si bauturi. Mai lipsea sa enumaram ce aveam pe tavă. Planul s-a dovedit a fi unul bun, ne-am simtit excelent amandoi, am ras si chiar a fost ok. Am plecat de acolo si mergeam spre casa, nu inainte de a mai da o tura prin cartier. Lucrurile mergeau bine, ea era destul de interesata si nu dadea semne cum ca ar vrea sa ramanem prieteni si atat. Sau asa mi s-a parut mie. La un moment dat cand mergeam spre blocul ei (ca am condus-o bă, ca asa face gentălmenii) s-a lasat o pauza de tacere moment in care mi-am luat inima in dinti si am luat-o de mana. N-a protestat si ne-am continuat drumul in tăcere. Era o senzatie placuta, eram emotionat dar si plin de sperante. Ma simteam ca un copil care i-a recunscout fetei de care ii plăcea, sentimentele. Si chiar eram un copil.