Săruturi în umbră || Romanian Traslation

Capitolul 34

Capitolul 34

Jennifer's Pov

Mesaj de la: Michael.
"Am aflat ce s-a întâmplat. E totul în ordine?"

Mă strâmb puțin citind mesajul său și gândindu-mă la viteza cu care vestea s-a răspândit. Mă întorsesem de puțin acasă și Michael știa deja ce se întâmplase.

Mesaj la: Michael.
"Văd că veștile se află repede"

Nici nu reușesc să urc bine scările că primesc alt mesaj.

Mesaj de la: Michael.
"Dacă aș fi fost acolo doar un minut în plus, aș fi fost de partea ta, știi asta, nu?"

Din instinct încep să zâmbesc la mesajul său. Michael încearcă mereu să mă facă să înțeleg că el e prezent, cu toate că nu știe nimic despre mine și eu nimic despre el, m-a ajutat enorm și n-o să încetez niciodată să-i fiu recunoscător pentru asta.

Mesaj la: Michael.
"Sunt sigură, dar nu-ți face griji, m-am descurcat"

Mesaj de la: Michael.
"Da, am auzit. Ai aruncat un drink pe ea, am râs de-a binelea ahaha"

Mesaj la: Michael.
"Trebuie să-mi mulțumească că nu i-am aruncat o masă"

Mesaj de la: Michael.
"Ai chef să ne vedem mâine la o cafea?"

Rămân puțin uimită de cererea sa, dar apoi îmi amintesc că e doar vorba de Michael, așa că accept, știind că n-are alte intenții ascunse.

Mesaj la: Michael.
"Da, cu mare plăcere. Acum mă pun să dorm, sunt foarte obosită, noapte bună, Michael"

Mesaj de la: Michael.
"Bine. Atunci mâine îți scriu ca să ne punem de-acord. Sper să nu arunci cu nimic în nimeni, noapte bună, frumoaso"

Râd din nou la mesajul său în timp ce simt obrajii luând foc datorită salutului său. Va fi plăcut să stau cu Michael, știu.
Doisprezece noaptea. În sfârșit în pat după seara asta groaznică! De obicei, înainte să adorm, fac un rezumat despre ceea ce s-a întâmplat în timpul zilei, dar în noaptea asta nu, vreau doar să dorm. Cine știe dacă tata a aflat deja ce s-a întâmplat și cine știe ce s-a întâmplat după aceea... Nu, nu și nu!
În noaptea asta nu, vreau doar să dorm.
Continuu să mă zvârcolesc în pat, în căutarea puținei liniște. Încerc din nou să închid ochii, impunându-mi să adorm, până când nu aud telefonul sunând și tresar în tăcere.
Cine poate fi la ora asta? Tata care aflase ce s-a întâmplat și nu putea aștepta până mâine să mă certe? Din nou Michael? Iau telefonul fără ca măcar să mă uit cine e și răspund.

"Alo?".
"Jennifer".

Mut, nevenindu-mi să cred, telefonul ca să mă uit la ecran și se pare că nu m-am înșelat.

"Josh?", întreb în mod clar încă uimită.
"Te-am trezit cumva?".
"Păi, nu, s-a întâmplat ceva?".
"Sunt afară, la poartă".

Ce mama naibii căuta Josh la unu noaptea la poarta mea? Mă ridic în grabă din pat, riscând să mă împiedic din cauza diferitelor pături și mă îndrept spre geamul meu care dă direct spre poartă. E acolo în fața porții mele cu privirea observând curtea mea și telefonul lipit de ureche. Are aceeași pantaloni și aceeași pantofi de mai devreme, doar că acum poartă un tricou negru cu decolteu în V care-i lasă puțin la iveală pieptul său și o geacă de blugi.

"Jennifer, mai ești?", mă întreabă vocea la telefon, făcându-mă să răspund.
"O, hm, da", încep să spun. "Ce cauți aici?".

Privirea sa se mută de la curte la geamul meu, ochii săi negri se mută asupra mea și eu tresar ușor. Sunt o poartă, o curte, o mini fântână și toată casa mea care ne despart, și totuși eu pot simți tare și clar privirea sa asupra mea.