~Uneori, pierzând o bătălie, vezi feluri noi de a câştiga războiul.~
L-a pierdut. Îl avea atât de aproape şi, totuşi, i-a scăpat printre degete. Ce va face în continuare? Va trăi după cum a fost ultima lui dorinţă, sau se lasă pradă întuneric...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Stau de mai bine de o oră într-o poziţie aproape incomodă. Cine dracu' ar sta în fund, cu picioarele arcuite ciudat şi mâinile puse pe genunchi cu degetul mare şi arătătorul unite? Mă plictisesc grav! Mi-a mai amorţit şi fundul! La naiba cu antrenamentul ăsta! De zile bune am stat în aceeaşi poziţie. Nu mai rezist. Oftez zgomotos şi atrag privirea şefei spre mine. Mă încrunt şi aceasta face la fel. O să mor dacă mai stau mult în poziţia asta.
Ast: Serios, mi-a amorţit fundul!
Em: Taci şi îndură!
Ast: Nu mai rezist! Pune-mă să alerg cinci sute de ture în mâini, dar nu pot sta jos. Eplictisitor!
Em: Eşti aşa prost! Trebuie să-ţi controlezi energia.
Ast: Ştiu să fac asta...
Em: Ai sigiliul rupt şi puterea ta e mai mare ca de obicei. Ai face bine să mă asculţi!
Ast: O fac, cred.
Bătrâna oftează şi se ridică. O privesc şi mă ridic înainte să se răzgândească.
Em: Ştiu că îţi poţi folosi lumina binişor, dar asta n-o să te ajute mereu.
Îmi muşc obrazul şi privesc în altă directie. Ascult tăcut cuvintele bătrânei, înţelegând situaţia.
Em: Ştiu că eşti nerăbdător să stăpâneşti toată lumina. Toţi tinerii sunt aşa grăbiţi.
Ast: Ştiţi că n-o să pot sta aici toată viaţa, nu? Vreau să o văd!
Em: Te-a captivat atât de mult?
Ast: Vă rog...
Femeia mă priveşte fix, albastrul ei fiind acum rece. Înghit cu greu nodul din gât.
Em: Ştiu că eşti puternic, dar încă nu sunt sigură că o să te poţi întoarce.
Ast: Să mă întorc?
Em: Poţi să pleci într-o secundă. Să dispari în dimensiuni, dar întoarcerea? Nu vreau să risc.
Emma se îndepărtează păşind lent, iar eu rămân pe loc cântărind situaţia. Pot să dispar, dar nu pot să apar? Nu e ca şi cum as dispărea de acolo şi aş apărea aici? Îmi scutur capul şi o urmez. Alerg spre aceasta şi mă pun în faţă, iar batrâna se încruntă şi îşi drege glasul.
Ast: Ce veţi să spuneţi?
Em: Poti să pleci, dar nu te poţi întoarce în acelaşi loc.
Îmi rdic o sprânceană confuz. Îmi aduc mâinile la piept şi aştept explicaţia femeii.
Em: Nu-ţi controlezi puterea. Crezi că o faci, dar ştii doar jumătate din ea.
