~Uneori, pierzând o bătălie, vezi feluri noi de a câştiga războiul.~
L-a pierdut. Îl avea atât de aproape şi, totuşi, i-a scăpat printre degete. Ce va face în continuare? Va trăi după cum a fost ultima lui dorinţă, sau se lasă pradă întuneric...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~Akyro povesteşte~
Mă ridic plictisit de pe canapea şi păşesc lent spre bucătărie. Privesc rânjind cum fata, ce avea căştile în urechi, dansează şi caută ceva prin sertare. Mă apropii cu grijă şi o prind de talie. Shiro tresare şi se întoarce spre mine. O privesc zâmbind şi îi fur un sărut. Micuţa roşcată prinde o nuanţă la faţă ca cea a părului, apoi mă împinge.
Shiro: C-Ce crezi că faci?
Ak: Fur săruturi? Jobul meu.
Shiro: Aham. *se încruntă* Şi în "jobul" tău furi şi de la alte fete?
Ak: Doar de la fetele ce stau în acest apartament şi se cheamă "Shiro". Ah, stai! E doar una. E greu jobul.
Shiro*zâmbeşte *: Eşti un demon!
Ak: Să o iau ca pe un compliment sau? *confuz*
Shiro oftează şi îşi vede în continuare de treaba ei. Mă aşez pe un scaun şi o urmăresc cu privirea.
Ak: Vrei să mergem la o plimbare?
Shiro: Tu nu ieşi ziua.
Ak: Uite că azi ies!
Fata se întoarce surprinsă, apoi capătă o expresie bucuroasă. Îi zâmbesc, primind în schimb un alt zâmbet dulce.
Shiro: Merg să mă îmbrac!
Ak: Şi masa?
Shiro: Îţi cumpar din oraş!
Ak: Adică îţi cumpăr... Mhm...
Roşcata chicoteşte şi fuge în dormitor pentru a se îmbrăca mai gros. Mă întorc în living şi privesc televizorul ce este oprit. Ast e viu. Ştiu asta, dar vreau să mi-o comfirm înainte ca tata să-şi dea seama. Uşa dormitorului se deschide şi pe ea iese Shiro îmbrăcată într-o geaca neagră cu un fular roşu. Îmi ridic o sprânceană şi o privesc în continuare.
Ak: Vrei să te ascunzi de cineva?
Shiro: Vreau să nu racesc, Aka! Sunt om. Eu simt frigul!
Imi dau ochii peste cap şi o sărut pe frunte. Shiro se cuibăreşte în braţele mele ca o pisicuţă. Zâmbesc şi o strâng la piept.
Ak: Aici sigur n-o să răceşti.
Shiro: Dar aşa nu o să mă mai pot plimba.
Ak: Ok. Îmi iau şi eu geaca în caz că îţi vine mai frig... Sau dau foc unui om şi ne încălzi--
Shiro: Nu! Prefer geaca! Lasă oamenii în pace, demonule!
Roşcata mă împinge în joacă şi fuge spre uşă chicotind. Surâd şi o urmez, luându-mi geaca de pe marginea canapelei. O să fie interesant.
