~Uneori, pierzând o bătălie, vezi feluri noi de a câştiga războiul.~
L-a pierdut. Îl avea atât de aproape şi, totuşi, i-a scăpat printre degete. Ce va face în continuare? Va trăi după cum a fost ultima lui dorinţă, sau se lasă pradă întuneric...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Ast face un pas şi se pune în faţa mea, apărându-mă. Pe faţa intrusului apare un rânjet imens, făcându-mi corpul să tremure uşor. Nu. Nu el.
Ast: Ce mama naibi faci pe Pământ, Abbadon!?
Abbadon: Eşti surprins că jocul vostru nu a funcţionat? Ştiam când vi în Lumea de Dincolo şi când nu. Eu sunt regele acolo! Şi, curând, voi fi şi aici.
Eu: Frumos să visezi, nu?
Privirea demonului cade asupra mea, acum încruntându-se enervat. Îi menţin încruntarea şi aştept urmatoarea sa mişcare. Liniştea rămâne neîntreruptă un timp îndelungat, până când demonul se hotărăşte să râdă isteric. Înghit în sec şi simt cum toţi muşchii corpului mi se încordează.
Abbadon: Chiar voiam să te revăd. Speram că o să asist la ultimele tale cuvinte.
Eu: Ciudat, Abba... Şi eu speram acelaşi lucru despre tine.
Mâna bărbatului se ridică brusc, fiind înconjurată de flăcări. Înghit în sec, apoi simt cum Ast îşi aşează palma pe umărul meu. Imaginea se schimbă, acum fiind în faţa clădirii de unde plecasem.
Ast: Trebuie să o anunţăm pe Lauren.
Eu: Mă îndoiesc că nu i-a simţit prezenţa până acum.
Buzele băiatului se deschis pentru a vorbi, însă nu mai apucă. Simt cum sunt împinsă, apoi observ cum un glonţ trece prin locul gol format între noi. Ast se întoarce rapid, în mana sa apărând arma sa unică– White Knight. Pistolul său alb luceşte în lumina lunii, iar până şi timpul parcă nu îndrăzneşte să curgă. Mă ridic cu greu de pe pământ, scuturându-mi rochia neagră şi renunţând la tocuri. Fac câţiva paşi desculţă până ajung lângă Ast.
Eu: Nu ştiu de unde a venit, dar trebuie să scăpăm de aici. Nu putem sta lângă ceilalţi colegi.
Ast: Credeai că liceul e normal? Se descurcă în momentele astea.
Îmi ridic o sprânceană confuză, apoi simt un fior rece în spate. Mă întorc rapid şi dau peste două persoane cunoscute şi nedorite în acest moment. Blaze îşi învârte pumnalul pe degete, iar Hades stă în umbra bărbatului. Îmi strâng uşor pumnii simţind cum atmosfera devine sufocantă. Un sunet ca de împuşcătură se aude în spatele nostru şi mă întorc cu jumătate de corp. Asmodeus stă cu o mâna ridicată, în faţa sa fiind un glonţ oprit în aer. Akyro se încruntă, iar Ast îşi încarcă pistolul alb.
Eu: De unde au apărut?
Ast: Pe Akyro l-am chemat eu. De restul nu ştiu.
Pufnesc şi îmi măresc atenţia în jurul meu. Câţiva colegi ies din clădire, printre ei fiind şi Ken cu Celina. Cei doi se apropie de mine şi Ast, punându-se spate în spate cu noi.
