~Uneori, pierzând o bătălie, vezi feluri noi de a câştiga războiul.~
L-a pierdut. Îl avea atât de aproape şi, totuşi, i-a scăpat printre degete. Ce va face în continuare? Va trăi după cum a fost ultima lui dorinţă, sau se lasă pradă întuneric...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
~Ast povesteşte~
Zilele trec mult prea repede încât ajunul Anului Nou ne bătea la uşă. Sau poate doar Travis. Bubuiturile din uşa băii sunt din ce în ce mai puternice. Oftez şi încerc să ignor. Îmi place să-l enervez.
Travis: Dacă nu ieşi, intru cu drujba!
Îmi dau ochii peste cap enervat, iar bătăile în uşă continuă. Pufnesc scurt şi-mi trec o mână prin părul ud, apoi opresc apa.
Travis: Ce mama naibii faci în baie? Deschide o dată! Fac pe mine!
Ast: Mai există o baie!
Travis: E ocupată de mama! Ieşi dracu' afară!
Ast: Ai ghivece în casă. Udă florile!
Oftez şi ies din cabina de duş, punându-mi un prosop în jurul taliei, apoi îmi iau un alt prosop şi mi-l pun pe păr. După câteva secunde, în care l-am făcut pe Travis mai nervos, deschid uşa. Acesta intră rapid în baie, apoi mă aruncă afară. Clipesc des şi mă trezesc cu uşa închisă în faţa mea. Pufnesc şi merg în cameră să mă îmbrac. Eram pe punctul de a deschide uşa camerei când un ţipăt scurt mă face să tresar. Îmi ridic privirea şi dau peste o Liana uşor îmbujorată şi cu o expresie surprinsă.
Liana: P-Pune naiba ceva pe tine!
Ast*oftez*: Asta aveam de gând, dar fratele tău m-a scos din baie.
Fata trece pe lângă mine mormăind, apoi coboară scările grăbită. Întru în cameră şi mă pregătesc pentru ziua lungă.
Ies din cameră îmbrăcat într-o bluză vişinie, subţire, blugi negri cu câteva tãieturi şi un păr uşor ciufulit. Îmi dreg glasul simţind o uşoară usturime în gât. Tuşesc scurt, apoi cobor scările. Ajung la parter şi inspectez zona rapid. Nimeni în living. Tatal Lianei e plecat în oraş, iar Travis în treburile lui. Înghit şi îmi simt gâtul arzând, apoi mă încrunt şi merg în bucătărie. Deschid uşa, ce era întredeschisă, şi intru. Mama Lianei este la masă căutând ceva într-o carte. În scurt timp îşi ridică privirea şi îmi zâmbeşte. Îi răspund la zâmbet şi păşesc spre Liana. Aceasta e cu spalele, spălând vase. Mă apropii lent şi îi cuprind talia în braţe, iar Liana îmi tresare în braţe şi se întoarce spre mine. Se încruntă, dar eu îi zâmbesc jucăuş. În câteva clipe sunt lovit cu spumă. Îmi ridic o sprânceană şi îmi şterg spuma de pe obraz. Liana rânjeşte victorios şi se întoarce cu totul spre mine.
Liana: Nu mă mai lua prin surprindere.
Ast: Nu promit nimic.*tuşesc scurt*
Vocea îmi iese mult prea răguşită şi asta e ciudat. Înghit în sec simţind iar arsura din gât. Ce naiba? Liana mă priveşte uşor ingrijorata, însă îi zâmbesc scurt, apoi casc.
