Intunericul asta e singurul lucru in care ma scald de saptamani intregi. Ma deplasez lent pana la fereastra, coborand din pat simtitnd cum corpul imi e pe cale sa cedeze. Genunchii imi sunt slabiti, calcaiele se simt de parca s-ar sfarma. Nu reusesc sa fac decat doi pasi, ajungand sa ma dezechilibrez si sa cad cu bratele pe pervazul geamului. Am nevoie de drog. Am nevoie de el. Dar el nu mai exista.
Stiu ca in general cartile mele nu au prolog, dar, cartea asta e cea mai mare realizare a mea pe Wattpad si o sa o schimb incepand de acum. Va multumesc tuturor pentru tot suportul si toata rabdarea pe care o aveti. Acum incepe noua carte (si imbunatatita) MINE.
25.08.2017
