Cine l-a rănit pe Maddox

caut răspunsuri

      Maddox devenise ciudat. Se comporta aiurea și nu vorbea. Începuse să meargă ore în șir prin oraș, oprindu-se în anumite locuri și privind în gol, ca mai apoi să plece mai departe, cureierând străzile ca un om fără adăpost până apunea soarele.

     Nimeni nu îl întreba unde mergea, și chiar dacă se trezea cineva vorbind, Maddox nu avea ce să îi răspundă. Nici el nu știa. Se lăsa purtat de propriile sale picioare și de amintiri.

      A ajuns în faţa spitalului. S-a uitat în sus, la etajul doi, sper un anumit geam. Își aducea aminte cum, nu cu mult timp în urmă, sora lui îl privea de acolo, așteptând să ajungă la ea pentru a-i sări în brațe.

      — Îmi pare rău, Maddox, dar sora ta... Azi dimineață am aflat. Ea nu... Nu a supraviețuit.

      Cu lacrimi în ochi, a plecat. Mergea pe o stradă care îi dădea fiori. Când a văzut acel stâlp încă dărâmat, sentimentul de vinovăție a pus iar stăpânire pe el.

      “Aflat în stare de ebrietate, adolescentul de numai șaptesprezece ani a pierdut controlul autoturismului. Din păcate, tânărul River Schmidt nu a supraviețuit accidentului.”

      Continua să-și miște picioarele, deși corpul său era extenuat. A trecut prin faţa casei în care stătea Gwen, și tot ce a făcut a fost să privească în trecere spre geamul ei.

      — Îmi pare rău, Maddox, dar nu te-am iubit niciodată. River a însemnat totul pentru mine, iar acum... Acum el nu mai este.

      Puţin mai încolo, peste doar câteva case, locuia tatăl său și noua sa familie. Nu mai vorbise cu el de aproape un an, nu mai avea dreptul.

      — De când a plecat mama ta am tot încercat să îi ţin locul, să fac în așa fel încât tu și sora ta să nu-i simțiţi lipsa, dar nu am reușit. Îmi pare rău fiule, dar nu mai pot ține pasul cu tot ce se întâmplă în lumea ta. Ai devenit un adult și sper să te descurci în continuare fără mine.

      S-a oprit la pod. Adora sunetul apei curgătoare, chiar dacă mai treceau mașini și acopereau acea liniște a naturii.

      — Tu ce cauți aici?

      Fără să știe cine l-a întrebat asta, fără să vrea măcar să afle, i-a răspuns acelei voci feminine necunoscute:

      — Răspunsuri. Caut răspunsuri.