❝Cine a putut ajunge într-un loc atât de întunecat ca inima lui și a făcut lumină?❞
Urmărește povestea unui adolescent cu inima frântă și află cine l-a rănit cu adevărat.
— Nu, Jo! Arăt ca un fuckboy din anii 90, se plânse Madoox.
Mergeau de ceva timp prin mall. Maddox obosise, era plictisit, dar asta nu o oprea pe șatenă din a-l pune să probeze tot felul de articole vestimentare pe care băiatul le considera foarte ciudate.
— Ba nu. Arăţi mai mult ca un personaj din Attack on Titan, zâmbi Jo.
— Attack on ce?
Maddox și-a dat acea geacă de tip aviator jos, privind-o pe Jo cum se strâmba la el.
— Nu știi de "Attack on Titan"? Ai trăit într-o grotă până acum?
Puţin deranjat de replica fetei, Maddox a aruncat jacheta gri maur înspre ea. A aterizat fix pe capul acesteia, fapt ce îl amuza teribil.
— Haha, ce amuzant! făcuse Jo sarcastică.
Și-a dat geaca jos de pe cap și a pus-o pe un raft cu tricouri. Maddox nu mai râdea, ci încerca să-și dea seama dacă Jo se supărase pe el. Nu îi plăcea să o vadă tristă, mai ales când el era vinovat.
— Oh, haide, știi că glumeam, spuse Madoox rugător.
Jo îl ignora complet, prefăcându-se interesată de o fustă neagră cu volane. Nici măcar nu purta fuste.
— Dacă ţie chiar îţi pare rău, atunci aș vrea să te aud cerându-ţi scuze.
Își puse mâinile în șolduri, adoptând o poziție ce inspira superioritate. Zâmbea atotștiutor, fiindcă îl cunoștea prea bine pe Maddox și replica lui "Nu o să-mi cer scuze nici dacă vine sfârșitul lumii".
— Îmi pare rău.
În spatele lui îi erau părinții. Se auzeau ţipete, bufnituri și plânsetele surioarei lui. Nu îndrăznea să își întoarcă capul, nu după ce s-a întâmplat data trecută.
L-a văzut pe tatăl său lovind-o pe mama lui. O palmă. Apoi privirea sa plină de regret, dar nici o scuză, nici un gest.
— L-ai iertat?
— Desigur, puiule.
— De ce?
— E imposibil să nu ierţi oamenii pe care îi iubești, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să și uiţi ce s-a întâmplat.
—Tu chiar ţi-ai cerut scuze?
— Da. Mă ierţi, nu-i așa?
Ochii lui o fixau.
— Normal. Nici nu m-am supărat, mă prefăceam doar.
— Dar dacă vreodată ţi-aș face ceva? M-ai ierta, nu?
— Maddox, ce e cu întrebările astea?
— Doar răspunde-mi, Jo. Te rog.
Tot ce spunea Madoox o debusola complet. Modul în care o rugase să-i răspundă la o simplă întrebare, cu ochii apoși și acel tremur în voce, o făcea să îi fie milă de el.
— Te-aș ierta.
— Promiţi?
— Da.
— Pe degeţel? întrebase el, întinzând degetul mic și așteptând ca și ea să facă la fel.
— Pe degeţel.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
