Lumina Sfanta ~ Un nou inceput

Capitolul 22 ~ Nici sa nu te aud

- Skyler...

Il privesc, acesta fiind uimit. Isi revine repede si ofteaza apoi ma ia strans in brate.

- Poate nu inteleg prin ce treci, acum ca ai aflat asta, dar iti voi fi alaturi okey? Zambeste.

- N-nu te deranjaza ca sunt fiica lui Raphael? Ma balbai provindu-l

- Nu putem sa ne alegem parinti, nu? Chicoteste. Oricum, as avea sa te rog ceva, Skyler, adauga, muscandu-si buza.

- Ce este?

- Te rog, lasa-l pe Jackson sa-ti explice, tot, spune repede.

Jackson...o doamne. De atunci, ma tot gandesc la asta si sincer n-am gasit un raspuns si nici nu stiu ce sa fac dar am sa am incredere in Mikael.

- Daca nu merge bine pe tine te chelesc, il amenint.

Acesta zambeste ca un copil care tocmai a primit acadeaua dorita.

- Deci, mergem?

- Acum?

- In ce stare e prostul ala, cred ca ar trebui acum, cicoteste.

- Okey...

Nu spun nimic ci doar ma duc la mine-n camera, schimbandu-ma. Cand cobor observ ca Mikael si-a dat sacoul si cravata jos, lasandu-le pe canapea. Acesta a zis ca ne vom teleporta acolo si asta am si facut, ajungand in fata unei usi negre.

- Tu bati, arat cu degetul spre el.

- Eu doar te-am adus, te descurci, ranjeste. Ai grija, adauga ciufulindu-ma apoi dispare. Idiot.

Rad in sinea mea, ca mai apoi sa bat la usa. Dupa vreo 2 minute usa se deschide, in fata mea fiind o persoana aproape necunoscuta. Jackson...

Parul blond ii este ciufulit, cearcanele proieminente nu lipsesc, fata ii este palida, miroase tot a tigari iar ochii...ochii sunt lipsiti de viata...

Imediat ce ma vede, face ochii cat cepele, fiind uimit.

- Skyler?

Vocea lui, extrem de ragusita ma face sa-mi dau palme mintal. Din vina mea e asa? Defapt vina lui, dar eh...

- Buna, spun incet iar in urmatoarea secunda, acesta ma ia strans in brate. Aer....

- Scuze, se indeparteaza putin. Intra, adauga.

Intru iar ce vad ma cutremura. Totul era un haos total. Lucruri aruncate ici colo, mizerie...ce dracu s-a intamplat aici?

- Vrei sa-ti aduc ceva? Scuze pentru dezordine...aa...

- Jackson, n-am venit aici pentru a sta la barfa sau pentru a vedea daca ai facut curat, am venit sa-ti ascult explicatiile, spun, vocea mea fiind putin mai tare decat mi-am propus. Am nevoie de una, una clara, adaug.

Acesta ma priveste pret de cateva secunde, ca mai apoi sa-si treaca mana prin par. Acum observ ca e tras la fata si ca e mai slab.

- Tu mananci? Intreb, facandu-l sa tresara.

- De cand cu...a...n-am mai mancat, decat o data sau de doua ori, spune, practic cam mort.

- Dar de fumat ai fumat cu kilele, spun, fiind cam iritata de asta.

- Imi pare rau...

E tot ce a putut spune. Sincer, in situatia lui, nici eu n-as fi spus mai mult.

Ma asez pe canapea, la indemnul lui, acesta punandu-se langa mine.

- Cred ca stii deja despre Eveline si ce a facut, dar am sa-ti mai spun o data, spune, iar eu aprob. A fost prima fata de care m-am indragostit. Eram mort dupa ea pana sa aflu ca are cancer si ca trebuie sa plece iar ea mi-a zis doar 'uita-ma', disparand. Am fost devastat, nu mai eram eu. Am fost ajutat de prieteni care mi-au ramas aproape sa raman normal pot spune, dar cu mici scapari. Apoi te-am intalnit pe tine. La inceput nu-mi pareai o persoana asa speciala dar dupa ai inceput sa bati incet incet aici, se opreste si face semn spre inima lui.

- Oh...

- Stiu ca am avut scapari, aducandu-i in discutie numele Evelinei dar ea a fost parte din trecutul meu. Da, am iubito si da, pate mai tin la ea dar acum te vad doar pe tine, tu esti tot ce-mi trebuie Skyler, te iubesc, spune, punandu-si mana pe obrazul meu.

Raman muta, fara vreo reactie. Te iubesc. Mi-a spus te iubesc. Dintr-o data ma fac toata rosie, simtind cum inima imi bate, luand-o la galop. Tampito, vrei sa-mi iesi din piept?

- Jackson, eu...

- Poate nu-i reciproc dar-

Fara sa-l mai las sa continue, mi-am presat buzele peste ale lui. Dupa ce sarutul nostru a luat amploare, acesta raspunzand, ramanem fara aer asa ca decidem sa-l rupem.

- Mai taci, ii zambesc.

Acesta imi zambeste larg. Ochii parca radiau de viata, el parca era o persoana noua.

- M-ai iertat?

- Da, te-am iertat Jackson, spun. Dar, trebuie sa-ti spun ceva, adaug, oftand.

- Ce anume?

- Azi am fost vizitata de Raphael, spun, fata lui schimbandu-se radical.

- Si?

- Am aflat ca sunt f-fiica lui, spun incet, balbaindu-ma.

Acesta ma priveste uimit, gura fiindu-i deschisa. Am lasat capul in jos, fiind rusinata si aproape imi dadeau lacrimile. Stiam ca e o idee proasta, stiam... In urmatoarea secunda simt doua brate care ma cuprind.

- Imi pare rau, cred ca ti-e greu nu? Adica, normal ca ti-e greu, spune dandu-si o palma peste frunte.

Faptul ca a reactionat asa ma bucura si ma amuza in acelasi timp.

- Imi pare rau, sopteste catre mine.

- Nici sa nu te aud, spun inainte de a-mi presa buzele peste ale lui.

Ma bucur ca ne-am impacat.