Călătoria cu avionul este așa de plictisitoare. Ah, se pare ca aterizează. Ce repede am ajuns. Dacă vedeți o fata caucaziana in jur de 25 de ani care aleargă zambind cu bagajele,printre coreeni,sa știți ca sunt eu, Alexandra. Sunt o fire mai timida la început. Dar destul despre mine,sunt în Coreea de Sud ar trebui sa ma bucur de acest loc. Un mic sfat...Nu va holbați si zambiti la fiecare om din jurul vostru. Vor crede ca ați scăpat de la sanatoriu. După ce am mers vreo câteva străzi am ajuns cu ajutorul GPS-ului la apartamentul cumpărat. Intru în scara blocului și spre surprinderea mea nu se aude nimic. E de parcă nu ar mai locui nimeni în acest bloc. Meh. Oamenii de aici poate sunt mai liniștiți și nu dau tare la televizor ca sa audă tot blocul. Sigur ăsta e motivul.
Intru în casa și după ce mă bucur ca în sfârșit m-am mutat mă așez pe canapea(Era gata mobilat apartamentul). În acel moment îmi suna telefonul. Era prietena mea din România,Natalia.
Eu:Alo?
Nat: Nu ma lua pe mine cu alo. Zi cum e ?
Eu: Ce sa fie?
Nat: În Seul.
Eu: Bine. De abia m-am așezat pe canapea. Și nu. Nu l.am vazut pe Chanyeol sau pe oricare alt membru EXO.
Nat: Offf. Păcat. Când mai au fanmeeting sa te duci sa-mi iei și mie un autograf măcar.
Eu: Dacă am timp îți iau.
Nat: Bun. Care e adresa ta de acolo? Ca am uitat-o. *mă întreabă auzidu-se agitație în jurul ei și rasuflarea-i greoaie*
Eu:Asta e a patra oară când mă întrebi. Și apropo de ce se aude atâta gălăgie? Mi s-a dereglat telefonul?
Nat: A nu. Pe lângă mine sunt mulți oameni de aia.
Pe fundal se aude cum o doamna îi zice sa-si închidă telefonul în timpul zborului.
Eu: Pleci in vacanta?
Nat: Huh? Da...plec într-o vacanta mai lunga.
Eu: Distracție plăcută. Sa îmi trimiți și mie o vedere. Într-o luna sper sa ajungă.
Nat:Si eu. Ai grija de tine. Dacă îl vezi pe Chanyeol du te neapărat și ia un autograf.
Eu: Da da. Paaa*și îmi închid telefonul*
E liniște și pace.Dar spre linistea mea sufleteasca acestea sunt întrerupte de niște voci foarte cunoscute mie. Cu toate ca nu-mi dădeam seama de unde. Întredeschid usa și mă uit la tipii cu măști pe fata care se caznesc sa urce scările cu niște trolere uriașe. Deci nu sunt singura în bloc. Ce ușurare. Închid usa încet fără sa fac vreun zgomot și mă duc la bucătărie uitând ca nu cumpărasem nimic. Deschid frigiderul,gol. Dulapurile,la fel. Se pare ca trebuia sa ies din nou afară. Dacă tot mă duc la maga măcar sa depun niște CV-uri pentru un loc de munca. Nu o sa-mi ajungă banii strânși pentru nu știu cât timp așa ca ar trebui sa găsesc un job.
După vreo câteva minute de căutat m-am rătăcit. GPS-ul îmi spunea ca eram unde trebuia dar uitandu-ma în jur vedeam numai blocuri și niște magazine. Cumpăr o harta care din nou nu era prea de folos căci mai tare mă rătăcesc. Acum lumea se mai rarise și noaptea se instalase cu totul. Nu aveam alta sansa decât sa opresc pe cineva sa-mi dea indicații pe unde sa mă întorc pe strada pe care locuiam. Observ un barbat mai in vârstă cum trece repede pe lângă mine,dar nici gând sa îl întreb. Nu avea fata de om de treaba. Apoi văd un grup de băieți cu măști pe fata și care păreau cam fioroși. Perfect. Astia sunt pe gustul meu.
Eu: Ma scuzați...*pentru o clipa au tresărit toți 4 de parcă eram gata sa îi omor,dar aceasta stare nu durează mult ca își revin la indiferenta* îmi puteți spune pe unde e strada Nonhyeon?
Băieții se uita unii la alții și unul dintre ei vine mai aproape de mine și începe sa-mi explice.
Tip: Mergi înapoi pana la acel mall apoi o iei la dreapta mai mergi puțin și vezi o cotitura. Mai mergi așa vreo 500 de metri și o iei la stânga. Apoi ai ajuns.
Eu: Mulțumesc. ~Ce voce familiara ~
Și o iau la picior. Sper sa nu fi făcut mișto de mine ca data viitoare când îi întâlnesc îi iau la bătaie. După o jumătate de ora ajung în cartierul în care locuiesc. Se pare ca spusesera adevărul. Vedeți? V-am spus eu sa nu va faceți griji și sa aveți încredere în ei. Aud aceleași glasuri cunoscute care mă tot fac sa mă întreb cine sunt acești tipi. Mă întorc și observ ca sunt aceeași pe care îi oprisem nu cu mult timp în urma. În acel moment mi se aprinde beculetul deasupra capului. Sunt vecinii mei. Dar cine mai exact sunt vecinii mei? Tot proasta am rămas.
Îmi continui drumul și ajung la usa de la bloc care nu mă lasă să intru,pentru ca nu aveam cheia de la interfon iar acum usa era închisă. Perfect. Observ ca se apropie gașca de băieți care cum mă văd nu se opresc și merg mai departe. O haide! Va bateți joc de mine?
Nu am alta șansă decât sa stau aici pana vine un alt vecin sau sa găsesc o ușă prin spate care e posibil sa fie deschisa. Aleg a doua varianta care pare mult mai rapida decât prima. Ocolesc blocul și ce sa vezi? Vecinii care nu se opriseră erau aici încercând sa găsească cheia prin ghiozdane. Oho. Sunt niște oameni morți. Mă apropii nervoasa și incep sa mă rantoiesc la ei.
Eu: Care e treaba? De ce m-ati evitat? Nu vă mancam sa știți. Voiam doar sa merg în casa.
Un tip: Locuiești aici?
Altul: Am văzut-o azi. Era la parter. A închis usa repede când am văzut-o.
Eu:Nu va spionam! Bine într-un fel asta faceam. Eram bucuroasa ca aud pe cineva viu prin bloc.
Toți se uita la mine de parcă as fi fost o criminala.
Eu:Aveți de gând sa deschideți ușa aia sau va mai holbați mult la mine?
Unul dintre tipi se hotărăște și pana la urma se îndreaptă spre usa sa o descuie,dar imediat se retrage înapoi și la fel fac și ceilalti uitandu-se puțin cu frica în spatele meu,pregătiți sa fuga. Dar nu apucai sa mă mișc vreun centimetru ca simt cum cineva sare în spatele meu. Mă întorc și o văd pe Natalia care mă imbratiseaza în continuu. Mă uit la ea confuza și ea observa acest lucru așa ca se indeparteaza putin și începe sa zâmbească.
*începe conversația în română*
Nat: Surpriza. Ți-am zis ca plec în vacanta.
Eu:*facepalm imaginar* De ce nu mi-mi-am dat seama de asta? Știi puteai și tu sa-mi spui ca vii. Te-as fi luat de la aeroport.
Nat: După câte vezi m-am descurcat destul de bine. Observ ca te-ai luat la cearta cu oamenii de pe aici. Sunt surprinsa.
Eu:Ma evita și nu vor sa deschidă usa asta.*mă plâng ca un copil de 4 ani căruia nu i s-a cumpărat jucăria pe care o dorea*
Un tip cu parul roz sau mov-nu îmi dau seama ce culoare e- se apropie încet și încearcă sa deschidă usa dar aceasta nu se deschide,soarta fiind dura cu noi.
Eu: Ce culoare draguta are la par. As vrea sa-l întreb ce produs a folosit.
Nat: *rade* De ce nu mă mira?
Eu: Da da.Auzi? Ție nu-ti par cunoscuți?
Nat:Nup.
Eu: *dau din umeri si aștept sa se deschidă usa,uitandu-ma puțin pe YouTube*
Prima notificare a fost ca EXO a lansat o noua melodie. Mă uit la video cu Nat lângă mine care mai ca murea acolo de emoție. Într-o doară îmi arunc ochii asupra tipilor și atunci ochii unuia dintre ei îmi par cunoscuti și îmi dau o bănuială despre cine ar fi sau măcar cu cine ar semana. Mă întorc la video și îmi zic ca mi se pare. Dar bănuiala mi se adeverește.
Eu: Acel băiat seamănă cu Xiumin. * toți se uita la mine atent când aud numele*
Nat: Nu prea cred.
Caut pe internet repede poze cu el și mă apropii de acel tip. Mă uit când la poza când la tip.
Eu: El e. Sunt sigura.
Nat:Nu mai spune prostii.
Eu:*mă uit la celălalt tip și aceeași poveste,Natalia nu mă crede* Dar el e D.O.
Nat:Sigur sigur.*sarcastica*Te-ai uitat prea mult la video - urile cu ei.
Eu: Dar am dreptate. De ce nu mă crezi?
Nat:Cum sa cred o persoana care nu a dormit 36 de ore?
Eu:Sunt pe deplin conștientă de tot.
Fata se uita la mine cu o privire cu subinteles.
Eu:Voi faceți parte din EXO,nu-i așa?
Natalia rămâne surprinsa,pe cand tipii se uita în toate părțile ca nu cumva cineva sa fi auzit ceea ce spusesem.
Hello! Am venit și cu o carte cu EXO. Nu a ieșit primul capitol cum as fi vrut dar e ok cred. Modestia își spune și acum cuvântul. 😂😂😂😂 Sper sa va placa. Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale. Mulțumesc ca ați aruncat o privire acestui capitol☺ We got that power power! Va place melodia Power?
