Dragostea da dependență

Capitolul 2 ○

Am ajuns in club si nu am obesrvat nimic neobisnuit, asa ca ne-am despartit doi cate doi si am inceput sa verifica imprejurimile, dar mai ales locurile intunecate. Eu si Isaiah am mers in club, iar Dimitri si Adrian pe stradutele laturalnice. Au trecut aproximativ doua ore, dar nu am gasit mai nimic. Singurul lucru periculos de pe aici erau tinerii beti si drogati care se credeau super-eroi probabil. Intr-un fel m-am bucurat ca nu am gasit nimic, deoarece pana la urma am reusit sa ne intalnim si sa mai dansam si noi. Am cam exagerat cu dansul si bautura, chiar daca am baut numai whisky nu prea imi mai simteam piciorele asa ca am cazut pe podea si dintr-o data mi-a aparut o senzatie de voma incontrolabila. Isaiah a venit repede si m-a ridicat, dupa am iesit inafara clubului si am plecat toti spre masina mea din parcare. Ma simteam asa de prost eram cu 3 baieti si eu am baut cat toti la olalta. A fost urat, nici sa merg nu puteam. Isaiah ma tinea strans in brate, dar in final a decis sa ma ia pe sus, pentru ca mai mult trageam de timp. Ma miscam foarte incet, chiar si un melc m-ar fi intrecut, dar totusi aveam tocuri cui cu toc de 15 si mergem si impleticit. Nu-mi venea sa cred ca am ajuns in halul asta.

Cand am ajuns la masina Isaiah mi-a zis:

-Surioara, ma dezamagesti. Noi cei din familia Sadam tinem la bautura si nu ne imbatam din doua sau trei pahare.

-Isaiah, chiar nu am chef de glume. Cred ca am avut ceva in pahaaar. Imi e raau, omule intelege. Vomit !

Dupa ce am terminat fraza m-am aplecat si am dat totul afara din mine. Nu credeam ca m-ar fi ajutata acest lucru prea mult, dar pot spune ca simteam de o mie de ori mai bine.

-Opaa, asta inseamna ca pot conduce eu?

-Adrian termina cu glumele, daca eu am baut, tu sigur nu te-ai fi oprit sa nu iei ceva, iar tu Isaiah nu rade ca nici pe tine nu te las sa conduci. Dimitri, ce zici poti conduce tu sau conduc eu?

-Ce ai ? Esti nebuna?! Cum sa conuci tu ? Voi conduce eu. Hai treceti in masin... Jos !

Toti ne-am speriat dar am facut ce ne-a zis. Se pare ca un minut de ezitare ne-a costat mult. Acum eram atacati si nu eram pregatiti de mare lucru. Doar ca baietii nu stiau ca eu aveam tepusile ascunse sub bancheta din spate asa ca am intrat, le-am luat si le-am impartit. Dar din pacate era prea tarziu, eram incojurati si depasiti numeric. Cred ca erau peste douazeci de vampiri care ne priveau cu gura insetata de sange. Cand i-am vazut, parca m-am trezit brusc din betie, eram fresh ce sa mai.

-Cine sunt astia, Dimitri ? am intrebat eu socata.

-Nu stiu, Rose. Dar vom afla curand.

Eram in garda, gata, gata sa sar la lupta, cu toate ca eram in rochia aia scurta si probabil mi se vor vedea anumite parti ale corpului, dar asta nu mai conta.

-Dimmitri, destept ca intotdeauna, nu ma mira nimic la tine, doar esti cel mai bun dintre cei mai buni. Adrian esti exact lafel de cand te cunosc, emani un miros oribil de fum de tigara si bautura. Isaiah, o da, si de tine imi amintesc, dar ultima data erai... mort. Rose, incantatoarea si viitoarea mea aliata, ma bucur sa te cunosc.

Dimitri strangand din pumni, mai avea putin si rupea tepusa in doua, dar a deschis putin gura si mi-a zis printre colti:

-Rose, oficial ti-l prezint pe urmaritorul tau, Davis Mead.

In secunda aceea, toti vampirii care ne inconjurau au sarit la lupta. Nici noi nu ne-am lasat prea jos si ne-am ales cate cinci parteneri de bataie. Simteam ca prin vene nu mai imi curgea sange ci adrenalina. Omoram fara regret, ma avantam fara probleme, fiind mai mica de inaltime reprezentam o mare durere de cap pentru atacatori. Tepusa mea era plina de sange, chiar si rochia imi era patata rau si sincer speram sa iasa la spalat. Dupa ce ii terminasem pe cei care au venit pre mine am inceput sa ma relaxez si mi-am lasat garda jos. Dar rau am facut. Am primit un picior in spate, care m-a bagat cu o forta incredibila in peretele lateral al clubului. Ma simteam rau si ma durea tot corpul nici sa ma ridic nu puteam, dar am reusit sa ma intorc pe spate ca sa pot vedea ce sa intampla. Nu vedeam prea bine, totul era acoperit de o ceata groasa din care cu greu descifram siluetele prietenilor mei. O persoana inalta s-a apropiat de mine, s-a aplecat si ma izbit tare cu capul de ciment si in momentul ala am lesinat pe loc.