Draga jurnalule,
Am uitat ca dragostea nu va pieri niciodata.Ca ea este indelung rabdatoare si ca sufera toate.Dragostea ar trebui sa devina tot mai frumoasa cu trecerea anilor intre doi indragostiti,nu tot mai rece...Dragostea nu este o lupta,dar este ceva pentru care merita sa lupti...E trist ca suntem de acord cu asta,dar nimeni nu face ceva pentru a schimba asta...E deprimant ca doar pe net suntem in stare sa zicem "Te iubesc" si nici macar nu iubim cu adevarat...Si ce e si mai trist este ca dragostea s-a racit.Nimeni nu ar mai lasa de la sine,nimeni nu mai vrea sa faca primul pas si cu totii au uitat de iertare...As vrea sa pot vedea o lume unde nu se mai vorbeste atata despre dragoste,dar o lume in care dragostea este traita... Cu totii ne putem lauda ca stim ce-i dragostea,dar faptele vorbesc...Cand vom incepe sa traim dragostea,nu doar sa vorbim despre ea va fi atunci cand vom incepe sa cunoastem ce e dragostea adevarata...Nu un sentiment,nu ceva cu termen de expirare...Ceva vesnic!Ceva ce vine de la Dumnezeu...Doar prin EI vom putea iubi cu o astfel de dragoste...Dar cum totii oftam cand vine vorba de Dumnezeu,preferam sa ne vedem de conceptul nostru cu privire la dragoste.Si as mai vrea sa-ti spun ceva...O poveste de dragoste vrednica sa fie numita astfel nu va avea un sfarsit.Nu se va incheia intr-o despartire dureroasa.Ci va dura pana la moarte!Si nici cele mai mari valuri nu o vor putea distruge.Orice ar fi voi tine mereu capu' sus,voi merge mai departe si voi spera mereu in visul care vreau sa mi-l indeplinesc.