teo, fata cu scrisorile

dragi bunici [II];

Dragă bunică M,

Nici pe tine nu te cunosc foarte bine, dar spre deosebire de bunicul A, te-am văzut, atât în poze, cât și în realitate. Ai fost o femeie atât de frumoasă în tinerețe, atât de strălucitoare și cred că toți bărbații tânjeau după tine, bunico. Îmi place să cred că de la tine am pasiunea aceasta pentru plante și pentru natură și îmi mulțumesc pentru asta. N-am comunicat noi două foarte mult în acel timp, dar mă bucur că te-am cunoscut. Ai apucat-o pe cărări diferite la bătrânețe, dar te înțeleg acum și n-am să te judec. Ție îți datorez educația tatei și-ți mulțumesc că l-ai transformat într-un bărbat descurcăreț și independent. A trecut atât de mult timp de când nu te-am mai văzut, încât aproape că mi-e dor de tine și de chipul tău și de bomboanele tale mentolate. N-am mai mâncat bomboane mai bune ca acelea până acum. Ai avut și părți bune, dar și părți rele. Am ales să vorbesc cu tine, cea din tinerețe, pentru că pari mai lucidă decât cea pe care am cunoscut-o eu, și poate că așa este. Îmi închipui că nimeni n-a fost mai fericită decât tine atunci când bunicul s-a întors acasă după terminarea războiului. Nici nu știi cât de mult aș vrea să te întreb cum v-ați cunoscut, cum arăta, ce fel de cuvinte folosea, cum arăta înainte și după începerea războiului. Bunico, aș avea atât de multe lucruri să te întreb și totuși am atât de puțin timp. Dacă aș merge la tine și ți-aș pune aceste întrebări, nu mi-ar putea răspunde nimeni. Pietrele funerare nu vorbesc. Unii oameni îmi dau de înțeles că ar trebui să te urăsc, dar indiferent de lucrurile rele pe care le-ai făcut în trecut, ai făcut și lucruri bune. Asta îmi place să cred. Nu m-am bucurat de afecțiunea ta, dar chiar mi-ar fi plăcut să vorbim împreună despre bunicul. Aproape că tremur când mă gândesc la relația voastră. Ați fost un cuplu atât de frumos, și totuși mai deloc unit, dar el te iubea. Asta știu sigur. Și dacă bunicul te-a iubit și te-a iertat de atâtea ori, nu văd de ce eu n-aș face la fel.

Cu sinceritate, nepoata care îți primea bomboanele mentolate.

Dragă bunicule V,

Sunt atât de multe lucruri pe care aș vrea să le știi, bunicule. Ai fost un om extraordinar, frumos, atât la exterior, cât și la interior și atât de pur, încât aproape că-mi vine să mă apuc de plâns când mă gândesc la tine. Nici nu știi cât de mult mă bucur că te-am cunoscut, chiar dacă amintirile îmi sunt neclare și amestecate. Sunt câteva, dintre cele mai importante. Știu că te țineam de mână și mă miram cum de un om poate avea o palmă atât de mare și totuși atât de fină. Mă uitam la tine și mă întrebam cum un om poate fi și bătrân și înalt și-n formă. Erai un univers nedescoperit în totalitate de mine. Nimeni nu s-a plâns vreodată de tine, ceea ce-mi dă de înțeles că ai fost un fel de înger. Și chiar nu exagerez când spun asta, cel puțin asta cred eu. Mulțumesc că ai luptat pentru patria ta și că ți-ai făcut timp pentru a-ți întreține familia. Toți cunoscuții tăi îmi spun că citeai când nu erai pe front, în mijlocul luptei, și cum aș putea ea să nu-ți duc pasiunea mai departe, cum aș putea să nu citesc, când mai toți din familia mea au făcut-o, când știu că și tu ai făcut-o? Ești un erou, nu datorită monumentului ce-ți poartă numele, nu datorită faptul că ai fost acolo și ți-ai pierdut camarazii și ai înaintat prin munți de zăpadă. Ești un erou că ai continuat să lupți și pentru familie și pentru țară și pentru viitor și Dumnezeule, nici eu nu știu ce să-ți scriu pentru a-ți mulțumi. La fel ca și bunica, ai fost un om atât de frumos... Îmi place să mă uit la fotografia aceea pe veche pe care am găsit-o într-o carte de religie, în care tu erai împreună cu familia ta. Mă face să te doresc mai mult lângă mine. Mă face să realizez cât de norocoasă sunt că ai făcut parte din viața mea și că încă continui s-o faci. Ești idolul meu și eroul meu, bunicule. În ziua în care ai fost condus pe ultimul drum n-am realizat ce se întâmplă și de ce toți oamenii plângeau. Eram tristă fiindcă mă lovisem într-un nenorocit de gard și că începusem să sângerez. Eram prea preocupată să văd ce se întâmplă cu tine, și iartă-mă că am făcut asta. Trebuia să-ți rămân alături până la sfârșit, dar n-am făcut-o în totalitate. Sper ca într-o zi să mă ierți pentru asta. Nu trebuie să-ți spun că n-am să te uit, pentru că n-ai cum să uiți un om ca tine, atât de iubitor și de sincer și de răbdător. Mulțumesc că ai fost bunicul meu și că m-ai iubit și că-mi luai baticuri și că m-ai ajutat să mă gândesc la altceva atunci când m-am împiedicat pe alee și m-am apucat de plâns. Iartă-mă că atunci când dădeam noroc cu tine îți goleam paharul pe jumătate, dar eram doar un copil. N-am știut să te apreciez suficient, dar tu oricum m-ai iubit. Nu ți-am spus-o atunci când trebuia, dar eu chiar te prețuiesc și te iubesc. Nici nu știi cât de mândră sunt că ne asemănăm din câteva puncte de vedere la fizic. Și crede-mă, dacă o să am un băiat, am să-i pun numele după care ai tânjit atât de mult timp. Meriți.

Cu dragoste, nepoata căreia îi dădeai cu lingurița boabe de porumb fiert.