teo, fata cu scrisorile

scrisoare către o persoană pe care am pierdut-o

                                                                    Dragă D, 

prietenia pe care noi am avut-o a fost una de scurtă durată, dacă aș putea spune așa, timp în care n-am avut timp să ne cunoaștem suficient. Cred că amândouă trebuie să recunoaștem că eram în perioada în care personalitatea noastră se schimba de pe o zi pe alta. Faza e că a fost ciudat să vorbesc cu tine, a fost ciudat să ne trimitem mesaje, a fost ciudat să mă cert cu o persoană atât de des și mi-a displăcut faptul că n-aveam mai deloc puncte comune care să ne aproprie în vreun fel sau altul. După fiecare ceartă simțeam cum încep să slăbesc legătura dintre noi și-mi displăcea lucrul acesta, simțeam că te pierdeam și că n-aveam ce să fac, însă cu timpul începeam să mă obișnuiesc cu ideea. N-am renunțat niciuna prea ușor, însă atunci când am ales s-o facem, am făcut-o definitiv. Eu pot înțelege că odată cu vârsta te schimbi, îți schimbi mentalitatea, percepția asupra unor lucruri se schimbă, preferințele și pasiunile nu mai sunt aceleași, așa că probabil chestia asta era inevitabilă. Faptul că amândouă am terminat-o cu prietenia asta a fost un lucru bun, cel puțin așa cred eu. Poate că n-o să-ți vină să crezi, însă datorită acestei rupturi am putut realiza că relațiile oamenilor n-o să țină o viață, cu atât mai puțin prieteniile făcute în generală cu persoană de la câteva sute de kilometri depărtare de tine, care n-au aceleași pasiuni și aceleași preferințe ca ale tale. Dacă cineva mi-ar fi spus acum un an și jumătate că aveam să te pierd, aș fi intrat în panică și aș fi făcut tot ce-mi stătea în putere să-i arăt respectivului că se înșală, însă acum realizez că a fost mai bine pentru amândouă. De fiecare dată când vorbeam uitam parcă de mine și te puneam pe primul loc, mă simțeam de parcă aș fi purtat o mască de fiecare dată când deschideam ecranul computerului, simțeam că trebuia să-mi ascund adevărata personalitate și parcă era necesar să abordez un comportament diferit. Toate lucrurile astea m-au afectat la momentul respectiv, dar sunt mândră de mine că am trecut peste și sper să-ți fie și ție bine și să te descurci în continuare cu școala, să ții pasul și să te bucuri de anii ăștia. Eu sunt fericită, așa că vreau ca și tu să fii la fel și sunt convinsă că vei reuși într-un final s-o faci.

cu sinceritate, persoana la care probabil te mai gândești ocazional.

 [sper că fiecare de pe aici e în regulă. vă descurcați până acum cu școala/liceul?] ce ironie. am ales să stau toată vara și să nu postez nimic pe wattpad, iar cum începe școala, cum apar și eu cu câte un nou capitol.