Treisprezece luni cu Colton

A patra lună

Încă o dată, când a intrat Colton în sufragerie, în mijlocul dupăamiezii, când se întorcea acasă de la muncă, colegul meu de apartament a găsit un dezastru total. Peste tot era aruncate creioane de grosimi, culori şi texturi diferite, ascuţitoare, lipici, markere în o mie una de culori, pahare cu apă şi soluţie de apă şi lipici, şi, bineînţeles, vreo trei cutii de acuarele, în vreun stadiu de folosire şi farfurii de plastic cu tempera mânjite pe materialul alb din care erau făcute. Adevărul era că entuziamul de a avea o nouă slujbă, care era de fapt un comision pentru un bar din apropiere, îmi luase minţile.

-Ştii că trebuie să predai lucrarea sub formă electronică, nu? a întrebat el intrând în sufragerie şi ridicând de pe podea un carton de mărime A3 pe care era o variantă a logo-ului la care lucram. Arată bine, mi-a zâmbit el.

-Mersi, i-am răspuns, dar mie nu prea îmi place, am ridicat mai apoi din umeri. Prefer mai mult varianta asta, i-am indicat eu o altă bucată mare de carton, dar el nu a mai avut şansă să o privească.

-Colton? a strigat o voce feminină intrând şi Colton s-a întors să privească înspre uşa de la sufragerie pe care, câteva secunde mai târziu a intrat o brunetă cu buzele acoperite de un strat gros de luciu de buze roz.

-Livie, aceasta e Misha, sora lui Tim, l-ai cunoscut la sală. Misha, aceasta e Livie.

Pentru că aşa mă învăţase mama să fac, când cunoşteam o altă persoană, m-am ridicat în picioare, lăsându-mi stomacul tot mai umflat să se vadă în întregime şi, păşind cu grijă printre rechizite, de parcă ar fi fost bombe, am ajuns lângă cei doi.

-Olivia, încântată să te cunosc, i-am zâmbit eu fetei, sperând să îmi fac un alt prieten şi i-am întins mâna.

-Misha, mi-a zâmbit şi ea, dar am putut vedea în ochii ei că zâmbetul nu îi era sincer. Lucrezi la logo-ul pentru barul lui Jack, nu? m-a întrebat ea, făcând conversaţie, în timp ce Colton căuta ceva, un obiect necunosut mie. Arată bine, poate te voi anggaja şi eu. Magazinul meu are nevoie de o reclamă nouă.

-Îmi va face plăcere să lucrez la o reclamă pentru tine, i-am zâmbit eu. Care e magazinul tău? Ce ţi-ai dori? Poate pot face o...

-Ascultă aici, s-a răstit ea la mine la câteva secunde după ce Colton a plecat din sufragerie. Nu ştiu cine te crezi să vii aici şi să te comporţi de parcă asta e casa ta, dar ţine minte că nu e!

-Poftim? am întrebat complet uimită de comportamentul şi tonul ei dintr-odată violent. Ce tot zici?

-Zic că cel mai bine ar fi ca tu şi bastardul tău să vă întoarceţi cât mai repede în New York şi să ne lăsaţi în pace! Nimeni nu te doreşte în oraş! Pleacă şi lasă-ne în pace! Şi lasă-l pe Colton în pace! Nu ai să îl responsabilizezi pe el cu bastardul tău. Colton e al meu, ai auzit? Al meu! Şi tu nu ai să mi-l iei!

-Eşti nebună, am clătinat eu din cap în timp ce făceam un pas în spate şi mă îndepărtam de ea. Nu ştiu despre ce vorbeşti, dar eşti complet nebună!

-Nu ştiu despre ce vorbesc? a râs ea brusc şi fals, maliţios. În ultima vreme Colton vorbeşte doar despre tine şi bastardul tău! Despre cum te-a însoţit la medic, la consult, despre cum te-a ajutat să montezi patul copilului! Crezi că sunt proastă?! Crezi că nu văd că mi-l furi cu fiecare mişcare pe care o faci?! Are salvat ca poză la telefon o imagine cu ecografia bastardului!

Şi în următoare secundă, Misha şi-a reîmbrăcat atitudinea prietenoasă şi zâmbitoare, probabil din cauză că bărbatul pe care îl numise ca find al ei, a intrat în cameră. Cu un zâmbet larg şi un CD în mână, Colton s-a îndreptat înspre noi şi i-a înmânat CD-ul Mishei, apoi m-a privit pe mine. S-a încruntat şi m-a luat de mână când a văzut expresia şocată de pe faţa mea, probabil atât de tulburătoare.

-Totul e-n regulă? a întrebat el continuând să mă privească îngrijorat, încruntat.

-Totul e minunat! a răspuns Misha cu o voce entuziasmată, plină de energie, de parcă tocmai câştigase la loto. Tocmai vorbeam cu Olivia despre reclama nouă pe care o va face pentru magazinului meu!

-Livie? m-a întrebat Colton, ignorând ceea ce spusese Misha. Eşti bine?

-Bineînţeles că e bine! a răspuns Misha, încă o dată în locul meu.

-Ştii ce? mi-am găsit vocea într-un final şi m-am îndepărtat de ei, de amândoi, clătinând din cap. Nu sunt bine, nu sunt deloc bine! Am să merg la Nick, am spus eu grăbindu-mă să-mi iau telefonul şi să mă îndepărtez la Misha.

-Livie, stai! a spus Colton în urma mea şi m-a urmat în holul micuţ. Stai un pic, vorbeşte cu mine!

Colton m-a luat de mână şi m-a tras în bucătărie, iar acolo, spre suprinderea mea, m-a îmbrăţişat strâns. Căldura braţelor lui era atât de plăcută şi comfortabilă, atât de alinătoare, încât nu am putut face altceva decât să îl îmbrăţişez şi eu. L-am lăsat să mă ţină în braţe, l-am îmbrăţişat şi eu, şi m-am prefăcut că ultimele douzeci de minute din viaţa mea nu au existat.

-Nu te mişca, mi-a spus el după câteva minute, dându-mi drumul din îmbrăţişare şi făcându-mă să mă aşez pe un scaun din bucătărie. Orice ţi-ar fi spus Misha, orice s-ar fi întâmplat în lipsa mea, nu contează, Livie. Nu ştiu ce ţi-a spus, dar pot să pun pariu că sunt minciuni! Promit că nu o să se mai apropie de tine, o să plece chiar acum! Doar nu pleca, Livie, mi-a spus el, parcă, dintr-odată, fără glas, apoi m-a îmbrăţişat încă o dată.

În lipsa lui, în bucătărie, mi-am interzis să mă gândesc la vreun cuvânt din cele spuse de Misha. Într-adevăr, Colton mă însoţise la ultimul control, dar la fel făcuse şi Nick şi cu siguranţă nu putea să însemne atât de mult. Nu ştiam dacă Misha chiar fusese sau era într-o relaţie cu Colton, deşi intuiţia mea îmi spunea că nu, dar încercam să îmi alung aceste gânduri din minte, încercam să nu mă gândesc la asta. Nu puteam să mă las să mă ataşez şi mai tare de el, eram deja mult prea îndrăgostită, nu puteam să îmi permit să mă apropii şi mai mult de el, dar, cumva, în ciuda a ceea ce gândeam, inima mea făcea exact pe dos.

Cu fiecare cuvânt pe care Colton mi-l spunea, cu fiecare vorbă bună, cu fiecare gest plin de atenţie, cu fiecare îmbrăţişare, cu fiecare secundă pe care o petreceam în prezenţa lui, mă îndrăgosteam şi mai tare de el, îl iubeam şi mai mult, mă apropiam şi mai tare de marginea prăpastiei de pe care urma să se arunce inima mea, atunci când avea să fie frântă.