Treisprezece luni cu Colton

A cincea lună

Mi-am dezlegat şorţul din jurul taliei şi mi l-am pus în micul dulăpior ce-mi era destinat din camera angajaţilor. De două săptămâni, pentru că după crearea logo-ului pentru bar nu am mai primit vreun alt comision şi prietena mea care lucra la editură încă nu avea nimic de lucru pentru mine, mă angajasem la o cafenea din cele puţine ce erau în oraş. Programul era cu jumătate de normă şi salariul era aproape de zero, dar măcar nu mă  plictiseam acasă şi nu cheltuiam din contul de zile negre pe pizza şi ciocolată.

-Plec acasă, Madge, mi-am anunţat eu şefa când am ieşit din camera din spate şi m-am oprit pentru o secundă lângă ea, în spatele tejghelei.

-Sigur, iubito, mi-a zâmbit ea. Ai stat deja peste program! Probabil că Colton e îngrijorat. Salută-l din partea mea, bine?

Înainte să am ocazia să îi răspund, Madge s-a grăbit înspre un client şi pentru că ştiam că nu o să mai am şansa să vorbesc cu ea, mi-am aşezat poşeta mai bine pe umăr şi am ieşit afară. Vremea rece de octombrie m-a făcut să îmi strâng mai bine pe lângă corp haina, dar am continuat să merg. Am mers până am ajuns acasă şi am urcat în grabă scările de metal.

 Când am deschis uşa şi am intrat în apartament, am fost surprinsă să îl văd pe Colton în hol. Colegul meu de apartament şi prietenul apropiat pe care avusesem norocul să îl am în ultimele luni, era îmbrăcat cu jacheta şi stătea într-un picior, ca să şi-l încalţe pe celălalt. Nu era greu să îţi dai seama că el era pe punctul de a pleca.

-Tocmai aveam de gând să vin după tine, mi-a zâmbit el în timp ce se descălţa. Trebuie să te obişnuieşti să îmi trimiţi şi mie câte un mesaj când rămâi la cafenea după ce ţi se termină tura! m-a muştruluit el uşor, în timp ce mă îndreptam înspre bucătărie. Mă îngrijorez pentru tine, Livie!

-Vrei ciocolată caldă? l-am întrebat eu scoţând din frigider laptele, frişca şi continuând să scot din dulapuri celelalte ingrediente.

-Nu vreau întotdeauna? m-a întrebat el zâmindu-mi larg, uitând că în urmă cu câteva secunde era supărat pe mine, pentru că nu  îl anunţasem că voi întârzia.

Am preparat ciocolata caldă în timp ce discutam despre cum ne mersese ziua. Era un obicei pe care îl dezvoltasem în ultimele săptămâni şi unul de care mă bucuram nespus de mult. Era bine şi plăcut să poţi să îi povesteşti cuiva evenimentele banale petrecute peste zi, lucrurile mărunte ce te supăraseră sau care îţi aduseseră bucurie.

-Misha a trecut azi pe la cafenea, i-am spus eu lui Colton, în timp ce ne aşezam pe canapea, şi, ca de obicei, Colton trecea de la un canal de televiziune la altul.

-I-am spus să nu cumva să te mai deranjeze! a spus el, dintr-odată nervos, supărat, aruncând telecomanda pe măsuţa de cafea. Îmi pare rău! a spus el mai apoi, privindu-mă trist. Îmi pare rău că te-a supărat! Nu ştiu ce e în mintea ei sau de ce tot continuă să fie în jurul nostru ca un miros oribil!

-E-n regulă, i-am spus eu suprinsă de reacţia lui şi ridicându-mi piciorul drept în poală. Nu mi-a zis nimic. A venit cu câteva prietene la cafenea, a băut o cafea, a stat în secţiunea lui Wendy şi eu nu a trebuit să o servesc... Nu ne-am spus nici un cuvânt şi ne-am evitat complet una pe cealaltă! Nu s-a întâmplat nimic! am concluzionat eu în timp ce îmi masam talpa.

-Mă bucur, a oftat el apoi şi-a trecut mâinile prin păr, înainte de a lua telecomanda şi de a îşi relua activitatea de a trece de la un post de televiziune la altul. Te dor picioarele? m-a întrebat el mai apoi, după ce a luat o gură din băutura pe care i-o preparasem ceva mai devreme.

-Aham, am răspuns eu continuând să îmi masez glezna piciorului drept. O sarcină în luna a şaptea, frigul lui noiembrie şi o slujbă care presupune mult mers şi stat în picioare, nu îmi cruţă picioarele.

-Ţi-am spus că nu trebuie să iei slujba de la cafenea, a spus el în timp ce punea cana înapoi pe măsuţă şi se rotea ca să fie întors înspre mine. Zău că nu trebuie! Ne descurcăm perfect şi cu cât avem. Stai liniştită câteva luni, nu spuneai că slujba ta de fiţe ţi-a permis să pui destul de mulţi bani deoparte?

-Da, dar nu vreau să intru în ei, am ridicat eu din umeri. Prefer să îi păstrez pentru fetiţa mea. Ce faci? l-am întrebat eu uimită, când mi-a luat glezna în mâini şi, trăgând-o mai aproape de el, a început să o maseze.

-Îţi masez piciorul, ce altceva? a râs el uşor, apoi a trecut la un alt subiect, aşa cum îi era obiceiul. Încă nu i-ai găsit un nume? Şi ţi-am spus că nu trebuie să îmi plăteşti chirie!

-Cum aş putea să nu îţi plătesc chirie? Doar nu o să stau aici pe nimic! Oh, Doamne, mai fă aşa încă o dată, am oftat eu când masajul lui mi-a trimis furnicături prin tot corpul.

-Bineînţeles că ai putea să stai aici fără să plăteşti! Doar ţi-am spus asta de un milion şi una de ori! a spus el în timp ce a continuat să îmi maseze piciorul drept. Livie, dacă nu ai observat, în fiecare lună refuz să îţi iau banii şi în fiecare lună ne jucăm un joc tâmpit în care tu încerci să strecori chiria în camera mea fără să fii văzută! Acum dă-mi celălalt picior, a oftat el şi eu am făcut în tocmai. Te-ai gândit măcar la nume pentru fetiţă?

-Atât timp cât am să pot să-ţi plătesc chiria, am s-o fac, am spus eu cu un ton ce nu mai permitea alte comentarii, apoi am schimbat subiectul. M-am gândit la câteva, dar încă nu m-am hotărât. Mă gândeam la un nume lung, elegant, ştii? Nu ceva de genul Tania sau Ella...

-Misha, a râs el privindu-mă glumeţ, dar eu l-am ignorat.

-Dar ceva care să poată să fie prescur... stai, stai, am râs eu şi mi-am tras repede piciorul din mâinile lui. Mă gâdili!

-Nu am s-o mai fac, a promis el, dar puteam să jur că avea s-o mai facă de câteva ori până când seara avea să se termine. Ce zici de Charlotte? Alexandra? Maryam? Jocelynn? Poate un nume compus? Sofia-Grace? Claudia-Joy? Ăsta se poate prescurta CJ...

Şi în timp ce Colton continuat să înşire nume şi porecle şi alte nume lungi sau compuse şi mai apoi, ca o glumă, nume ridicole, mi-am dat seama că aveam o probleme. Nu mai multe, ci doar una mare cât casa: mă îndrăgostisem de Colton. Mă îndrăgostisem mai adânc şi mai profund decât o făcusem vreodată, iar el mă considera doar o prietenă de care avea grijă. La naiba! Chiar aveam probleme!