Treisprezece luni cu Colton

A opta lună

Chiar şi după câteva ore de la naşterea frumoasei mele fete, încă nu îmi venea să cred că reuşisem. Nu puteam să înţeleg că reuşisem să o aduc pe lume sănătoasă şi frumoasă şi atât, atât de specială. Reuşisem datorită promisiunilor pe care i le făcusem ei, dar şi datorită susţinerii şi curajului pe care mi-l dăduseră prietenii mei.

Nick, împreună cu Tom şi Candy, ce îmi deveniseră prieteni apropiaţi, veniseră cu mine de la petrecerea de revelion de la sala de box, la spital şi rămăseseră în sala de aşteptare până când doctorul le-a dat voie să vină în salon şi să o vadă pe Madelaine. Reacţiile lor au fost cât se poate de amuzante şi neaşteptate, dar în acelaşi timp atât de amuzante şi o poveste bună de spus lui Maddy când va fi mai mare.

Tom, când a ţinut-o în braţe, a oftat, m-a privit pe mine, apoi pe Colton şi a scos o înjurătură de toată frumuseţea. Candy, când Maddy s-a foit la ea în braţe, a declarat că şi ea vrea un copil, în cel mai scurt timp, iar Tom a fost complet de acord, cu condiţia să lucreze la el din secunda următoare. Nick, însă, a plâns. El a izbucnit în hohote de plâns ale căror sursă emoţională încă nu a fost descoperită, ar fi putut să fie bucurie, deşi mă îndoiesc, sau ar fi putut să fie frică.

Totuşi, nimeni nu a plâns mai mult sau mai natural ca mine şi ca Colton. În momentul în care i-am auzit plânsetul, am început să plâng şi nu m-am oprit până când asistentele au luat-o pe Maddy ca să îi facă testele şi analizele ce trebuiau făcute. Colton, spre surprinderea mea, nu a aşteptat împreună cu Nick, Tom şi Candy în sala de aşteptare, ci a intrat cu mine şi m-a ţinut de mână cât timp a fost nevoie. Cu siguranţă nu mă aşteptam ca în momentul în care doctorul mi-o pusese pe Maddy în braţe şi eu am început să plâng, cu o afecţiune incredibilă pe chip şi, dându-mi bretonul la o parte din ochi, Colton să verse la rândul lui câteva lacrimi.

-Hey, i-am zâmbit eu colegului  meu de apartament când a reintrat în salonul meu, după ce se dusese acum jumătate de oră că îi conducă pe Tom, Nick şi Candy afară din spital şi nu se mai întorsese. Credeam că ai mers acasă, i-am şoptit ca să nu o trezesc pe Maddy în timp ce îşi trăgea un scaun între patul meu şi pătuţul ei.

-Am mers, mi-a zâmbit el, dar doar ca să iau ceva.

Am fost cu adevărat surprinsă când Colton a ridicat dintr-o pungă de cadouri un ursuleţ de pluş, probabil mai mare ca Maddy şi i l-a pus în pătuţ. Se vedea de la o poştă că ursuleţul nu era unul ieftin, cumpărat de la o benzinărie şi puteam să jur că el petrecuse ceva timp căutându-l. Am mai vărsat câteva lacrimi din cauza gestului lui.

-Am vrut să fiu primul bărbat care o să-i ofere un ursuleţ, mi-a zâmbit el, apoi mi-a şters lacrimile de pe obraji. Şi astea sunt pentru tine, mama, a mai spus el punându-mi pe noptieră un buchet de flori. Mi-aş fi dorit să fi putut cumpăra un buchet mai frumos, dar în prima zi din an, la trei dimineaţa, nu prea ai multe variante.

-E superb, am spus eu clătinând din cap, mulţumesc!

Era ciudat că relaţia noastră, în ciuda inimii mele frânte şi a durerii pe care o simţeam de fiecare dată când îmi aminteam de sărutul din noaptea de Crăciun, relaţia dintre noi nu se schimbase cu mult. Eu şi Colton eram încă prieteni şi încă ne simţeam comfortabil în prezenţa celuilalt, ca şi cum am fi acasă, oriunde am fi. Atingerile fără explicaţie, îmbrăţişările doar de dragul de a îmbrăţişa, momentele în care degetele noastre erau împletite, încă mai existau, la aceiaşi frecvenţă la care se manifestaseră şi înainte de sărut, dar nici o atingere a buzelor de atunci.

-Cei de la birocraţie m-au oprit în timp ce veneam înspre tine, a spus el începând să se joace cu degetele mele. Cum nu au avut şansa să te întrebe înainte ce nume vrei să-i dai lui Maddy, au vrut un nume din partea mea. Trebuiau să facă certificatul de naştere cât mai repede sau ceva de genul.

-Te-ai ocupat tu, nu? Le-ai spus asupra cărui nume ne-am hotărât, nu? Nu am vrea ca Maddy să rămână fără nume...

-Le-am spus...

-Mulţumesc, i-am zâmbit eu, respirând uşurată. Mulţumesc mult! E...

-Le-am spus că numele ei e Maddelaine Nickols, m-a întrerupt el încă jucându-se cu degetele mele, dar refuzând să mă privească.

-Nu, Colton, am clătinat eu repede din cap, simţind cum mă cuprinde panica. Nu trebuia să faci aşa ceva! Nu aveai nici un drept! Numele ei e Madelaine Hannes, aşa cum mă cheamă şi pe mine, Colton, Hannes! Ce ţi-a venit?! Ai înebunit?!

-M-au mai întrebat şi ce nume să scrie în lodul dedicat tatălui şi...

-Nu, Colton! am exclamat eu de-a dreptul îngrozită. Nu ai făcut asta!

-Nu am putut să îi las să scrie o liniuţă, Livie! a exclamat şi el, privindu-mă pentru prima dată de când începusem discuţia, uitându-se la mine cu ochii plini de durere. Nu am putut să o las pe Maddy să îşi privească pe câţiva ani certificatul de naştere şi să vadă o liniuţă! Nu am putut pentru că ştiu cât de dureros e să vezi acea liniuţă!

-Oh, Colton, am oftat eu, înţelegând motivele din spatele gestului lui şi toată furia şi panica s-a risipit.

-Mai bine îi vei spune lui Maddy când te va întreba cine e tatăl ei că sunt un nemernic ce nu a vrut să îşi ia responsabilităţi! Mai bine îi vei spune că v-am părăsit după ce i-am dăruit ursuleţul! Mai bine îi spui orice, numai nu evita discuţia şi nu o lăsa în beznă cu doar o liniuţă asupra căreia să se agaţe.

-Oh, Colton, am oftat eu încă o dată, strângându-mi degetele între ale mele şi ridicându-mi o mână ca să îi mângâi obrazul. E-n regulă, i-am zâmbit slab, când m-a privit întrebător, temător că o să fie dat afară din salon şi din viaţa mea. Înţeleg, Colton, înţeleg, i-am mai spus continuând să îl ţin de mână şi să îl mângâi în timp ce începeam să plâng, iar mai apoi, când plângeam din cauza suferinţei pe care el, un om bun şi cu inima atât de mare o simţise, el a fost cel care m-a liniştit pe mine.

-E-n regulă, Livie, e-n regulă! mi-a şoptit el în timp ce mă îmbrăţişa şi mă mângâia pe spate. Nu plânge, e-n regulă. Sunt în regulă, noi toţi suntem bine...

Un cadou întârziat de Moş Nicolae... ce să-i faci? s-a rătăcit pe drum :D sper să vă placă!