Unconditionally // book two

Capitolul 40

SURPRIZAAA!

am zis ca incep cartea dupa teze, daaaaar, ce-avem noi aicia?

enjoy :333.

-Niall? aporape ca tip eu.

-Heiii! Mama ta mi-a spus ca esti aici! spune blondul cu zambetul lui cuceritor pe fata.

-C-ce cauti tu aici?! intreb eu, inca uimita.

-Whoa! Pai, Beth, si eu ma bucur sa te vad! spune cu un aer de ironie.

-Bethany? Cine e la usa? se aude Harry din dormitor.

Apoi, iese de-acolo, si incepe sa mearga spre mine si fostul meu iubit. Cand ajunge langa noi, nodul din gat nu ma lasa sa respir.

-Buna! saluta confuz Harry, analizandu-l pe Niall. Si... tu esti?

-Horan. Niall Horan! zambeste, apoi da mana cu Harry.

-Pai, incantat de cun...

Il opresc pe Harry din vorbit, inchizand, defapt trosnind usa, ca mai apoi sa incui. Respir usurata, dar nu pentru mult timp.

-Ce naiba te-a apucat? chicoteste Harry. Si, cine era ala?

-Este un fost...

Mintea mea gandeste inainte ca gura sa trancane, si in loc de cuvantul ''iubit'', buzele mele spun:

-...prieten. Este un fost prieten. Defapt, cel mai bun prieten, intaresc eu minciuna, oh, si vecin. Este vecin cu mine. Si, lasa-te in jos! spun si il trag pe parchetul rece. Nu vreau sa ne vada!

-Are puteri supranaturale sa ceva? Vede prin usi? ma tachineaza el. De ce nu-l lasi inauntru? intreaba el.

La naiba.

-Umm... pentru ca... nu-l suport! Da... nu-l suport.

-Dar tocmai ai spus ca ti-a fost cel mai bun prieten, spune confuz, ridicand din spranceana dreapta.

-Am spus eu asta? Pfft! Delirezi!

Nici nu apuc sa-mi termin propozitia, caci se aud cateva ciocanituri in usa, si un ''alo?'', spus bineinteles de Niall.

Vad cum Harry isi deschide gura vrand sa spuna inca ceva, dar il opresc.

-Ce-ar fi sa te duci dincolo si sa verifici daca Zayn si Kim nu s-au omorat reciproc? spun si il imping pana in dormitor, apoi inchid usa dupa ce il bag in cusca leilor.

Cu pasi silentiosi, ma indrept spre usa de la iesire, o descui, si ies incet. Dupa cum ma asteptam, Niall e tot aici.

-Ce naiba crezi ca faci?! soptesc eu, dar pe un ton serios.

-Tocmai ce am venit din New York, si am vrut sa-ti fac o surpriza! raspunde el luandu-mi exemplul si vorbind tot in soapta.

-Surpriza?! Asta este exact opusul unei surprize! Este o... ne..surpriza? Da. Este o nesurpriza! spun, sunand caraghioasa.

El se apropie de mine, isi trece o mana prin parul meu, iar cealalta mana si-o odihneste pe coapsa mea.

-Credeam ca ti-am lipsit, spune el stins in timp ce isi lipeste fruntea de fruntea mea.

-Sa-mi lipsesti? Niall, dupa ce ai plecat, nu ai mai dat nici macar un semn de viata! O convorbire pe skype, un telefon, un amarat de mesaj... sau chiar o nenorocita de scrisoare! ii reprosez eu, si ma indepartez de el.

-New York-ul a fost de vina.

-Oh, da, domnule inteligent! Hai sa dam vina pe un oras! imi dau eu ochii peste cap.