Unconditionally // book two

Capitolul 49

-Maine dimineata, cand o sa ma trezesc, sper sa fii plecata de aici. Si sa-ti iei toate rahaturile cu tine! tipa apoi trece mai departe, si se inchide in dormitor.

Ma lipesc de usa fix cand creaza zgomotul ingrozitor, si incerc sa imi recapat respiratia, ca sa-i pot vorbi.

-Harry, te rog, aproape ca soptesc, stiu ca nu vrei asta. Te rog, lasa-ma sa-ti vorbesc.

Imi inchid ochii din cauza sperantei, si din cauza lacrimilor ce parca nu se mai opresc. Niall din spate, se apropie de mine, dar ma intorc spre el si ii fac semn cu mana sa stea departe de mine si de usa.

-Harry, stiu ca esti acolo, te rog doar sa iesi si sa pot sa...

Usa se deschide brusc si aproape ca pic din picioare, deoarece eu ma rezemam de ea. Imi recapat repede echilibrul, apoi dau iarasi de ochii lui infioratori.

-Sa poti sa ce? Sa imi explici ceva ce nu trebuie explicat? vocea lui ragusita imi baga cutite in inima.

-Nu, sa iti spun ca nu eram eu cand l-am sarutat, asa cum nici tu nu esti tu in acest moment. Haide sa asteptam pana dimineata, apoi o sa vor...

-Si de ce nu vorbim acum, Bethany, huh? isi pune bratele la piept, se incrunta, si se reazama de usa.

-P-pentru ca...

-Sunt prea beat ca sa vorbesc cu fabuloasa Bethany? Oh, scuza-ma ca am sentimente! spune ironic. Sobolanul de acolo de ce nu a plecat pana acum? spune dar nu isi muta privirea de pe mine.

Ma intorc cu teama spre Niall, si vorbim din priviri, implorandu-l sa o stearga de aici.

Intr-un final ma intelege, si isi ia geaca de pe unde a aruncat-o. Inainte sa iasa din apartament, se uita la mine, dar ii mimez un "o sa fiu bine", apoi iese.

Okay... acum vine partea grea.

-Ce mai astepti?! isi ridica el sprancenele. Impacheteaza-ti cacaturile si roiu de-aici.

-Harry, te rog, asculta-ma, spun incepand iar sa plang.

Ugh! Incerc din rasputeri sa ma opresc, dar parca organismul meu vrea sa scape de toata apa din mine! Nu vreau sa ma injosesc incat sa-l fac sa-i fie mila sau ceva, insa nu pot.. nu pot sa ma opresc, si urasc asta al dracului de mult!

-Nu o sa plec, spun hotarata.

-La ultima verificare, apartamentul asta imi apartinea mie, si numai mie! isi ridica tonul si face un pas spre mine, dar eu nu misc nici macar un deget.

-Si, la ultima verificare, tu imi apartineai mie, spun.

-Oh, zambeste, apoi incepe sa rada isteric, facandu-ma sa ma simt ca intr-un film de groaza. Iar ai inceput cu lacrimogenele astea?! rade in continuare.

-Harry, nu am de gand sa plec de aici.

-Pai, face inca un pas spre mine, cam esti obligata, spune cu un ranjet ce ma sperie.

-Vreau doar sa vorbim, si sa iti explic, doar... te rog.

-De ce sa vorbesti cu mine?! Sunt un betivan! tipa si isi ridica mainile in aer, apoi pleaca de langa mine, spre bucatarie, de unde isi ia o sticla de Jack Daniel's.

Vine inapoi spre mine deschizandu-i dopul, dar ma grabesc sa i-o smulg din mana.

Miscare gresita, banuiesc.

-Nu fii prostuta, si da-mi inapoi sticla, Bethany, ameninta.

-Nu, nu o sa ti-o dau.

Rade isteric din nou.