Unconditionally // book two

Capitolul 50

Se aud trei batai in usa. Probabil este mama, a mai venit de patru ori pe aici si a vazut ca usa este incuiata. Chiar nu am chef sa ies afara din pat. Prefer sa stau aici, acoperita cu toate paturile calduroase pe care le detin, cu un servetel pe care trebuia sa-l folosesc pentru a-mi sterge lacrimile, dar am ajuns maruntindu-l din cauza nervilor, iar acum suflu in bucatele, de parca sunt o retardata, cu castile in urechi si cu un playlist plin de toate melodiile triste pe care le detin.

Este noua dimineata. De la patru, dupa ce am terminat de vorbit cu mama, am ajuns in camera si am incercat sa ma culc. Daar, cine poate dormi intr-o situatie ca asta?

Harry mi-a stricat Craciunul. Mi-a stricat bucuria de a gasi cadouri sub brad si de a ma entuziasma ca un copil mic cand as vedea zapada. Toate astea mi le-a stricat, mi le-a luat, si a lasat in urma numai suspinuri si frustrari.

Daca as avea acum niste manusi de box, jur ca as face varza orice mi-ar iesi in cale. Sunt asa de furioasa si atat de trista in acelasi timp, si cateodata mai am si un sentiment de melancolie si as vrea sa pot sa ma inchid intr-un cub, departe de toate emotiile, si sa imi ramana si creierul si sufletul gol. Fara emotie.

Ma gasesc intrebandu-ma ce o face el. Probabil este inca beat mort. Probabil a luat si celelalte sticle de alcool si le-a dat peate cap, dar chiar nu imi mai pasa.

Sper sa ajunga in coma alcoolica. As prefera sa aiba si o amnezie. Poate sa intre si intr-o moarte clinica.

Sper ca Mos Craciun sa vada ce a facut si sa nu-i mai aduca niciun cadou. Ugh! Doamne! Vreau sa bat pe cineva, dar nu am cum, asa ca ma rezum la a mai lua inca un servetel si sa-l fac ferfenita.

As prefera si o cutie de inghetata si un film trist, ca sa intru in spiritul fetelor disperate, nervoase si ranite.

Dar, in loc de toate astea, am doar o inima franta si niste ciocolata neagra expirata pe care am gasit-o prin camera.

-Bethany, scumpo, vii sa mananci? o aud pe mama de pe cealalta parte a usii.

-Nu! spun cu vocea ragusita, vorbind pe nas.

-Esti ok?

Daaa, mama, sunt fooarte okay! Sunt asa fericita incat vreau sa omor toti oamenii apoi sa le dau foc la cadavre! Nu observi ce fericita sunt?!

-Aha! spun neconvingator.

-O sa iti las micul dejun pe masa in caz ca te razgandesti. Eu si tatal tau mergem la lucru, da? Sa fii cuminte! Si cand spun "sa fii cuminte" ma refer sa nu sari pe geam din cauza ca esti nervoasa si ranita, ok?

Suier in frustrare, dar apoi aud pasii ei indepartandu-se, iar in curand aud si motorul masinii lor.

Deci, sunt singura.

Ma dau cu greu jos din pat, si ma misc precum un zombie pana la usa. O descui, apoi ies tarandu-mi picioarele goale. Cobor incet scarile, si ajung la masa. Vad ouale si baconul prajit acolo, alaturi de un pahar de suc. Nu prea am chef de mancare. Sau de suc. Sau de viata..

Azi trebuie sa merg la munca. Probabil o sa-mi dua demisia oricum. Am masina, deci nu vad de ce as mai sta sa lucrez acolo si sa imi fac nervi din cauza clientilor tonti.

Ma hotarasc pana la urma sa ma schimb, si sa ma duc acolo. Poate o sa uit de el daca lucrez si am mintea ocupata cu tot felul de comenzi.

Urc iarasi la etaj si incerc sa ma aranjez cat de putin, sa nu sperii oamenii.

Trag niste blugi pe mine, si primul plover care imi pica in mana. Imi iau manusile, caciula si fularul, apoi ies pe usa.

Nu este chiar atat de frig. Cred ca toti sunt atat de fericiti in a doua zi a Craciunului, cred ca toti stau cu familia si se bucura de sarbatori, si rad si se distreaza, iar eu.. eu sunt aici dorindu-mi sa ma injunghii.