Unconditionally // book two

Capitolul 48

Apa a devenit din ce in ce mai rece, iar lacrimile din ce in ce mai multe. Tipetele lui Niall de pe cealalta parte a usii s-au estompat din cauza gandurilor mele.

Tot ce s-a intamplat pana acum... totul vine inapoi prin flashback-uri. Prima zi de scoala. Felul in care l-am vazut cu Mandrie si Prejudecata in mana, felul in care ma enerva la culme, felul in care isi batea joc de mine, dar asta ma atragea, Melody, vacanta, cantecul, lantisorul, felul in care m-a sunat atunci cand era complet beat si imi vorbea despre desene animate, totul...

Cred ca.. atunci cand se termina totul vine inapoi cu amintirile, nu? Totul ne vaneaza apoi. Dar timpul le rezolva. Probabil.

Nu cred ca am simtit durerea asta in inima nici atunci cand l-am vazut giugiulindu-se cu Melody pe capota masinii lui. Si stiu si de ce. Pentru ca de data asta eu sunt cea vinovata. Sper doar ca e bine, si ca s-a dus la Zayn pentru un sfat sau ceva. Sper sa nu faca o prostie, vreau doar sa ii explic.

La naiba, Bethany! Ce sa-i explic? "Oh, stii, stateam pe canapea cu fostul meu iubit, pe care tu il crezi fostul meu prieten, pe care ti-am zis ca nu-l suport, stii tu, si stateam noi frumos si mi-am zis: uau, saruta-l!".

Mda, nu prea cred ca ar merge, nu?

-Beth, te rog iesi afara! il aud iarasi pe disperat.

Cred ca e timpul sa-l ascult. Nu-mi mai simt corpul din cauza apei rece. Nu mai simt corpul, nu simt durerea fizica, dar durerea de dinauntru ma omoara pur si simplu. Parca mi se iau bucatele din inima si parca sunt aruncate in voia vantului. Apoi, un ciocan vine si le sparge pe cele ramase, si ugh!

Inchid robinetul, apoi deschid usor usa cabinei. Rochia mea este lipita de corp, fleasca, dar nu ma chinui sa storc apa. Ma privesc in oglinda, si mi-e scarba de ce-am devenit. Vreau sa-mi rup singura oasele!

Imi tarasc picioarele, si ajung la usa, apoi o descui, si ies afara. Niall aproape ca pica din picioare cand ma vede. Fara sa vreau, il iau in brate si incep sa plang pe pieptul lui.

Il aud incercand sa ma linisteasca, apoi, imi da parul pe spate.

-Esti inghetata complet! spune terifiat. Oh, Doamne! Cum de n-ai intrat in hipotermie?! Vino langa semineu! spune.

-Nu! Nu vreau sa ma incalzesc.

-Bethany, nu fii stupida. Esti rece precum Groelanda! Vino langa foc.

-Nu vreau! tip, apoi lacrimile si suspinele devin si mai tari.

Cel mai probabil raman fara aer, si pic din picioare. Nu prea am habar, dar nici nu ma intereseaza prea mult.

-Esti ok?! alearga spre mine.

-Pleaca, soptesc.

-Poftim?

-Pleaca din casa. Daca o sa vina Harry, o sa fii mort. Te rog, doar pleaca.

-Nu! Nu am de gand sa te las aici sa ingheti!

-Niall! urlu. Nu intelegi?! Harry o sa iti smulga dintii din gura daca nu pleci acum de aici! plang in continuare.

-N-are decat s-o faca. Nu te las singura, Bethany. Nu din nou!

Vreau sa-l bat chiar eu, dar abia mai am putere sa respir. Raman in continuare pe parchet, iar el se apleaca spre mine, punandu-mi capul pe umarul lui.

-O sa fie bine, sunt sigur, sopteste.

-Nu! Nu o sa fie! Nu-l stii pe Harold. O sa te omoare, jur. Doar... pleaca, te rog!

-Beth, sunt gata sa imi primesc rasplata, ok? Trebuia sa te opresc. Erai beata. Eu sunt cel vinovat, si sunt gata sa il infrunt, oricat de brutal o sa fie. Sunt aici pentru tine, si sunt gata sa te apar daca cumva...