Unconditionally // book two

Capitolul 41

#7 la fan fiction?

moooooor, multumesc muult  ♥  va iubesc ♥

Cand ma trezesc, din obicei, imi trec mana printre cearceafuri pentru a-l gasi pe Harry. Insa de data aceasta nu dau decat de cateva perne si o plapuma. Imi deschid ochii somnoroasa, si imi apuc telefonul de pe noptiera. Este deja 12. Mhm, nu ma deranjeaza sa lenevesc putin.

Ma dau jos din pat, si imi tarasc picioarele pana in bucatarie.

Cand vreau sa imi iau un pahar de suc din frigider, observ un biletel, pe care scrie: Sunt plecat cu Zayn. Nebunul asta vrea sa ii ia lui Kim vreo 2.000 de trandafiri albi si unul rosu. Nu stiu ce e cu el. M-a rugat sa iti zic s-o ti pe Kim aka nebuna departe de apartamentul unde s-au mutat, asa ca du-te si scoate-o la o plimbare sau ceva. Te iubesc xx.

Pai, oricum aveam chef de o plimbare. In timp ce imi caut hainele in care sa ma imbrac, o apelez pe Kim. Raspunde dupa al treilea ton.

-Buna ziuaa! tipa ea vesela.

-Uh, o sa ignor faptul ca aproape mi-ai spart timpanul, si o sa trec direct la subiect. Ajung la tine in 10 minute. Imbraca-te in ceva dragut. Mergem la "Targul de toate" din centru.

Dupa ce imi termin frazele, inchid brusc, ca ea sa nu apuce sa refuze sau ceva.

Ma chinui sa imi bag blugii in picioare, apoi imi iau o pereche de pantofi, si ies din apartament. Cand ajung in parcare, imi gasesc masina mea... oh, ce imi place cum suna. Masina mea. Ma urc in masina mea si pornesc la drum. Muzica umple micutul spatiu, si ma chinui sa nu mai lovesc oameni in varsta sau hidrante.

Ajunsa la blocul lui Kim, o vad zacand pe o banca, cu parul nepieptenat si o cutie de inghetata in mana. Ce spun eu aici, o galeata IMENSA de inghetata in mana.

Ma dau jos repede din masina meeeeeaaaa si pornesc spre ea.

-Ce naiba? spun eu cand ajung langa bancuta si vad ca nu ma observa.

-Oh, buna Beth! zice ea zambitoare.

-Ce ai la par? Si la corp? Si la... fata?

-Pai, in caz ca nu ai observat, trec printr-o perioada in care trebuie sa fiu cat mai zen, ca bebelusul sa fie linistit. Asa ca nu mai conteaza exteriorul. Tot ce trebuie sa fac, este sa fiu fericita si totul se va rezolva de la sine.

-Da? Pai, ar trebui sa-ti rezolvi si hainele. In ce esti imbracata? Ai jefuit un om al strazii? ridic eu o spranceana.

-Nu vorbi asa despre oamenii fara casa! Pana la urma, cu totii suntem egali si nu e corect sa...

Nu-si poate termina fraza caci incepe sa suspine, si devine dramatica.

-De ce ii judeci, huh? De ce? Esti tu mai buna decat ei? tipa ea la mine.

Ok, se pare ca faza Kim-este-mai-furioasa-ca-un-vulcan inca nu s-a terminat.

-Uite, hai sa mergem sus in casa, si sa te imbracam in ceva. Stii tu, putin rimel si niste bucle. Amandoua stim ca iubesti infrumusetareaaa, spun eu si zambesc, batand-o in umar si ridicand din sprancene.

-Asta ii placea vechiei Kim. Acum, tot ce conteaza este interiorul, Pasare a Zorilor!

-Pasare a cui?! intreb confuza.

-Asta va fi numele tau spiritual. Esti o Pasare a Zorilor, Bethany! Zbori libera! Haide, zbooori!

Ok, realizez ca ea are nevoie de psihiatru, nu eu.

-Ooookay? Deci, nu vrei sa mergem la "Targul de toate"?

-Nu! Bineinteles ca nu! Acolo or sa fie doar oameni fara suflet, ce conteaza doar pe machiaj si pe o placa de par. Oameni asa ca tine! zice ea si isi flutura mainile exagerat spre mine.