NOVA

Capitolul 29

S-a terminat. Nu ne mai miscam. Ce s-a intamplat? El se misca incet si se departeaza lasandu-ma sa respir. Palma lui imi da incet parul de pe fata.

-Esti bine? Te doare ceva?

Clatin din cap si incep sa il analizez atent si eu. Are o zgarietura mica pe frunte dar nu e nimic grav. Observ geamul de pe partea lui care a fost spart complet. Se intinde si deschide fortat portiera din dreptul meu. Ma strecor afara din taxi. Vad cealalta masina ce ne-a lovit. Partea din fata a taxiului e foarte lovita.

-Nova, soferul! Strig speriata si vreau sa ma apropi de portiera acestuia. Brunetul isi ridica mana si ma opreste.

-Suna la salvare, imi ordona.

Caut grabita telefonul si tastez numarul privindul cum incearca sa deschida portiera aceea. Lumea incepe sa se stranga din toate partile unii langa noi, altii langa masina cealalta. Nova reuseste sa intredeschisa puţin portiera. Inchei apelul dupa ce dau toate informatiile si ma apropi. Impingea cat putea de tare portiera aceea si imi doream sa-l ajut asa ca am întins si eu mana.

-Nu, nu te apropia, te poti taia in bucatile de geam.

Impinge din nou si de data aceasta reuseste sa o deschidă. Sau probabil a rupt ceva pe acolo, dar nu mai conteaza. Ii verifica pulsul soferului inconstient si lovit la cap.

-Traieste.

Expir usurata. Slava Cerului. O sa reziste sper pana ajung paramedicii.

-Il poti scoate?

-Cred ca da, dar nu stiu daca e bine sa-l misc.

Are dreptate ce fel de întrebare proasta am pus si eu...halal studenta la medicina. Deşi nu asta ar trebui sa ma preocupe acum oare cum de a anticipat el toata treaba asta? Pentru ca inainte ca cealalta masina sa ne tamponeze, l-am simtit strangandu-ma de mana dupa care m-a acoperit. Intr-un fel sau altul m-a salvat, si ii sunt datoarea vanduta.

Se aud sirenele, si imediat ambulanta, precum si politia, sunt langa noi. Ii lasam pe medici să se ocupe de taximetrist si dupa ce ne intreaba daca suntem bine amandoi, politistii ne pun cateva intrebari. Nova le raspunde sigur pe el ca de obicei. Nu se intampla sa il admir,si nici nu are prea multe calitati, dar mereu mi s-a parut ca puterea si siguranta de sine pe care le are mereu sunt lucruri de admirat. Nu poate fi surprins foarte usor si nici pus in situatii dificile. El pare ca se descurca mereu. Poate e si din cauza ca a trebuit sa o facă de la o varsta frageda. El chiar daca ar avea probleme, si stiu ca are, pentru ca toti avem, el oricum nu le-ar dezvalui nimanui.

Am chemat un alt taxi care sa ne duca probabil inapoi acasa. Eu una nu mai aveam chef de cluburi si nici de petreceri.

-La Fly Club, ii spune Nova taximetristului. Ma uit la el incruntata. Ce-i? ma intreaba relaxat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Nimic nou la adresa lui si a atitudinii sale.

-Credeam ca mergem acasa. Nu am chef de cluburi Nova, era sa murim.

El ranjeste amuzat.

-N-am murit. Nu muream, a fost un impact usor. Tocmai, mergem in club ca sa ne destindem.

Inspir si ma lipesc de el. Vreau sa il stiu aproape de mine.

-Calmeaza-te iepuras, nu se mai intampla din nou.

-Stiu, esti tu aici sa ma aperi, oricum.

Rade amuzat.

-Moartea nu m-a prins pana acum si nici nu o sa o facă prea curand.

El si glumele lui proaste. Nici nu vreau sa ma gandesc la cum ar fi daca i s-ar intampla ceva.

-Mai taci, mormai si ma uit aiurea pe geam.