NOVA

Capitolul 53

NOVA

Daca cineva mi-ar fi spus acum trei ani ca eu o sa ajung in punctul asta al vietii i-as fi ras in fata si as fi facut misto la greu de el. Eu? Aproape insurat, cu un copil de 2 ani si inca unul care se naste in cateva ore? Nu, categoric nu suna a ceva ce ar fi facut vechiul Nova. Dar banuiesc ca viata ne ia prin surprindere, nu? 

-Nu conduce repede, Nova.

Vocea plangareata a Avei ma readuce cu picioarele pe pamant si ma trage din gandurile mele.

-Scuza-ma pe mine, ca nu vreau sa nasti in masina, babe.

Sunt iritat. Nu pentru ca as fi nervos ci pentru ca sunt emotionat. Uite, na, am zis-o. Nova Cross e emotionat. Am fost si la nasterea lui Matty sunt si acum, aia e, asta sunt.  E normal pana la urma. Asta nu inseamna ca o sa plang sau ceva. Pe langa ca sunt emotionat sunt si entuziasmat. In curand o sa am doi baieti nu doar unul. Matty abia asteapta sa isi vada fratiorul. 

Imi mai arunc privirea odata la doua minute spre iepuras ca sa ma asigur ca e bine. Atat cat se poate de bine in conditiile actuale. Sa imi spuna mie cineva ca femeia mea nu e puternica ca il bag doi metrii sub pamant. E pe cale sa nasca al doilea copil si imi face fata si mie, si facultatii de medicina, mai greu, dar o face si pe asta. Incerc sa o ajut cat pot dar tot e greu pentru ea, desi nu se plange, niciodata nu mi s-a plans. 

Frate, chiar e puternica! Dar stiam asta deja. Mereu a fost asa, nu i-am spus-o decat cand a murit fratele ei, dar mereu am crezut ca e o fata puternica. Si tot ea ma face si pe mine puternic, pentru ca am ajuns sa imi dau seama ca doar ma credeam puternic, cand de fapt ma izolam de toti. Inca o fac. Dar in fata ei nu. In fata ei stau eu, cu totul, copilaria mea, adolescenta mea si acum si maturitatea mea, toate versiunile mele stau drepte in fata ei. Si ea le vede si le iubeste pe toate.

***

-Cum ii alegem numele acum? ma intreaba iepurasul dupa cateva ore de travaliu, nastere si dupa ce a dormit putin. Am mai zis oare cat de uimitoare e? Am zis. Poate ar trebui sa i-o zic si cu voce tare, dar imi e mai greu. Oricum, ea stie asta.

Micutul e sanatos tun putin mai dolofan ca Matty, dar nu cu mult si foarte linistit. Hm...asta cred ca e baiatul ei mai mult decat al meu, rad in sinea mea. E cel mai fericit cand il tine ea in brate. Ori asta ori doar ii e foame tot timpul.

-Invers. Tu primul prenume si eu al doilea.

Zambeste usor obosita si inchide ochii. Eu il am deja pregatit. De fapt acum cateva saptamani amandoi ne-am facut cate o lista cu nume dar nu am divulgat-o unul altuia. Sa speram ca se potrivesc.

-Travis.

Uau, a fost rapida. Ma gandeam ca ii ia mai mult sa se decida. Bine atunci, Travis sa fie. De fapt suna chiar bine. 

-Daniel.

Se uita la mine cu o expresie probabil identica cu a mea de mai devreme. Nici ea nu se astepta sa am un nume atat de repede. Buzele ii iau forma unui zambet larg si radios. Zambesc si eu ca un bou. Imi place chestia asta. Faptul ca ii pot provoca un zambet ca ala. Sentimentul ca doar eu si mai nou copii nostrii ii putem provoca un astfel de zambet e ceva de care doar noi ne putem bucura, si imi place. Ba nu, iubesc zambetul ala.

-Ai auzit micutule, esti oficial Travis Daniel Cross.

Nu are el treaba. Doarme dus. Ma aplec si il pup usor pe frunte. Gura lui micuta ia forma unui zambet. Asa Travis, zambeste, ma voi asigura ca mereu o vei face, si tu si fratele tău mai mare si desigur si mama voastra. Pentru ca meritati si pentru ca sunteti cel mai important lucru pentru mine.