NOVA

Capitolul 23

Ava

-Ce-ti veni de faci chestiile astea? ma intreaba Hanna sorbind din cafeaua ei.

Ma intorc spre ea si pun bolul cu aluat pe blat.

-Sunt doar niste clatite. Aveam pofta de ceva dulce.

Si chiar asa era, am intors-o si pe ultima si apoi am pus-o in farfurie peste celelalte. Oh, stai, nu stiu daca avem sos de ciocolata, sau macar miere.

-Miroase divin aici! exclama Chase si se aseaza langa Hanna oferindu-i un pupic pe obraz.

-Neata, ii spun in timp ce caut prin dulapuri. Cum banuiam, nu avem niciuna dintre cele mentionate. Bine ca avem un magazin aici aproape. O sa trag o fuga pana acolo.

-Lenesul ala inca doarme? intreba Hanna si Chase rade.

-Habar n-am, Ava trebuie sa stie.

Chase e un tip super, in majoritatea timpului, dar acum, zau de nu-mi vine sa-i dau cu clatitele in cap. Nu, Ava nu are de unde sa stie ce face Nova, pentru ca Ava nu l-a mai vazut de aseara de când dansa cu " amicele lui".

Hanna se uita la mine si ofteaza. Banuiesc ca Chase a pus-o la curent cu toate si asta ma face sa intru in pământ de rusine cand o vad ca ma priveste asa.

-Ăă... Eu ma duc sa cumpar niste sirop de ciocolata, zic si ma grabesc sa dau sortul jos si apoi sa ies din bucatarie. Sunt aproape de usa cand aud un fluierat scurt. Ma intorc si imi incrucisez bratele la piept si imi inalt spranceana. Nu reusesc nici pe departe sa il fac sa aiba vreo reactie sau sa-i piara ranjetul de pe buze. Coboara si ultimele trepte sarind-o pe ultima apoi dintr-un pas mare e in fata mea. De fapt doar zece centimetrii ne despart. Se apleaca puţin trecandu-si limba peste buze si stiu exact ce vrea. Il las sa se apropie suficient de tare. mai avea un centimetru cred, ii puteam simti respiratia pe buzele mele.

-Ma grabesc, Nova.

Nu stiu de unde gasesc eu forta necesara sa ii intorc spatele si sa deschid usa, dar o fac. Ar fi fost grozav daca si reuseam. Palma lui s-a lipit de lemnul usii si a inchis-o imediat. Sunt imediat intoarsa la trei sute saizeci de grade si prinsa de barbie.

-Care-i problema babe? Si unde mai exact te grabesti?

-Nu-i nicio problema.

El stamba din nas.

-Nu sti sa minti. Cineva e geloasa puţin, hm?

Imi mut privirea, sau incer ca o fac, tinand cont ca inca ma tine de barbie.

-Cred ca sunt indreptatita, nu?! ma ratoiesc la el.

Rade amuzat.

-Mai intai de toate, a fost doar dans, pe langa asta, nu te-am vazut venind sa ma opresti.

Adica puteam... Asta vrea sa insemna ca eu am un anume cuvant de spus in ce-l priveste? Oare asta vrea sa spuna? Imi ridica barbia spre el si de data aceasta nu imi mai da timp sa refuz ci ma saruta direct. Ma lipeste de usa si ma presează cu trupul lui. Isi inclina capul intr-o parte ca sa aiba mai mult spatiu. Palmele mi se lipesc de pieptul lui într-o incercare patetica de a-l indeparta insa sunt constienta ca nu vreau defapt acest lucru.

Se departeaza oferindu-mi sansa sa respir din nou.

-Acum, spune-mi unde mergi asa grăbită.

-La magazin, trebuie sa iau niste sirop de ciocolata.

Isi ridica o spranceana si ranjeste pervers.

-Pentru clatite, ma grabesc sa adaug.

Rade si se da un pas in spate.