NOVA

Capitolul 17

Dupa trei saptamani...

Avionul tocmai a aterizat. Dupa ce mi-am recuperat geanta de la bagaje mi-am scos telefonul si l-am deblocat.

" Te asteptam in fata aeroportului".

Spunea mesajul de la Hanna. Am schitat un zambet scurt la vederea lui apoi am inspirat adanc. Haide. Poti sa o faci. Nu fi trista in fata lor. Am iesit din aeroport si am vazut-o pe Hanna stand langa Chase si Spencer si facandu-mi cu mana. M-am apropiat de ei si buna mea prietenă m-a tras intr-o imbratisare calda. Am imbratisat-o si eu. Imi lipsise ce-i drept.

-Oh, scumpa mea. Cum esti? ma intreaba privindu-ma trista.

Am aprobat si mi-am dres vocea.

-Bine, sunt bine... cred.

Chase se apropie si imi ofera si el o imbratisare prieteneasca. Spencer imi zambeste si ma imbratiseaza ultimul spunandu-mi:

-Mi-a fost foarte dor de tine.

Buzele sale se lipesc de obrazul meu insa eu nu am nicio reactie.

-Si mie, am spus doar ca sa nu se simta prost, dar adevarul e ca nu ma prea gandisem la el in aceasta perioada. De fapt nu prea gandisem deloc.

Ne-am urcat in masina lui Chase si am plecat. Drumul nu mai era cel obisnuit si asta pentru ca nu mai locuiam la camin. De ce? Pentru ca Hanna si Chase avusesera o idee bomba. Pentru ca voiau sa stea mai mult timp impreuna si mult mai aproape închiriaseră o casa. Hanna nu voia sa ma lase singura asa ca imi propusese sa locuiesc cu ei. Fiind casa destul de mare, in sensul ca avea trei dormitoare, am acceptat. Era mult mai liniste ca in camin si asta imi era de folos mai ales ca se apropiau examenele semestriale.

-Deci asta e casa, jos avem bucatarie, baie si living si sus sunt trei dormitoare si doua bai. Ce zici? ma intreaba Hanna si eu ii zambesc.

-E super. Dar... Lucrurile mele?

-Oh, nu-ti fa griji le-am impachetat personal si le-am lasat in camera ta ca sa le asezi asa cum iti doresti, garantez ca toate sunt in perfecta stare.

-Am incredere oarba in tine Hanna, ii spun si ea ma mai imbratiseaza odata. Urcam impreuna la etaj cat Chase il serveşte pe Spencer cu ceva de baut.  Hanna ma conduce in fata usii mele cand o alta se deschide si un Nova îmbrăcat in negru iese.

Nu stiam ca si el statea aici. Dar banuiesc ca e logic din moment ce el si Chase erau colegi de camera si foarte buni prieteni. Ma uit la el si imi amintesc perfect ce mi-a spus ultima data cand ne-am vazut. Nu pot sa mint, cuvintele lui au fost ca un crez pentru mine, in prima saptamana mi-l imaginam in fiecare noapte spunandu-mi-le in incercarea de a alunga durerea pricinuit de pierderea fratelui meu.

-Vezi cand vi, il atentioneaza Hanna.

El isi muta privirea de pe mine pe ea si se incrunta.

-Ciocul mic Monroe, nu e treaba ta cand vin eu.

Tipic lui. Era acelasi Nova pe care il cunosteam. Trece pe langa noi si coboara treptele.

Hanna il lasa pe Nova deoparte si deschide usa aratandu-mi noua mea camera. Era dragut. Peretii erau albi si mobila maro avand un design in stil vechi dar totusi placut la vedere. Patul era destul de mare. Cum imi spusese si ea, doua cutii mari pe care scria numele meu erau lăsate langa pat.

-Iti place?

-Da. Este superba. Mersi.

-Hei, termina. Cum sa imi las eu prietena draga sa ramana singura in caminul ala prada atator pericole, in plus, macar nu stau camerele astea goale nu? rade ea.