Rosedale

"Ea este fericirea"

Rosedale, Queens;

  —Deci, Justin.— a început Kendall, complice.— Am vazut un "love"— a facut ghilimelele, aratand spre telefon.— De ce ai un "love" in telefon, e prietena ta?— a spus rapid.

Ariana a deschis ochii larg, surprinsa de catre comportamentul lui Kendall, si l-a privit pe Justin cum se misca incomod.

Si-a dus mana in spatele gatului si a scos un mic zambet. —E logodnica, de fapt.— a tușit.

—Logodnica!— a spus Kendall cu cel mai fals entuziasm din istoria falselor entuziasme. —Ai vreo fotografie cu ea?— si-a impreunat mainile.

Justin a râs, deblocandu-si telefonul, Kendall reținand usor inceputul parolei sale.
Nu avea vreun motiv, dar acel "199" o putea ajuta candva, insa, din pacate, mana lui ii bloca vederea spre ultima cifra.

Si-a indreptat telefonul spre Kendall, lasand-o sa dea un mic scroll prin dosarul cu fotografii al lui Justin, vederea ei oprindu-se pe doar una dintre ele.

—Harry.— a șoptit șatena.

—Îl cunoști și tu?— a zambit Justin, privind-o rapid pe Ariana.

—Uh, da.— a spus, inca privind fotografia. A tacut pentru cateva secunde. —Nu pare prea fericit.— a ras, usor trista.

—Nu este cel mai mare fan al Selenei, sa zicem.— a raspuns, scotand un mic zambet.

Kendall si-a notat mental numele fetei. —Harry ii placea pe toti, daca nu o suporta, e un semn.— a raspuns serioasa, dar vazandu-i fata speriata a lui Justin, a ras, prefacandu-se ca era ceva amuzant.

—Mai ai, um, fotografii cu el?— a întrebat. —Îmi lipseste mult.—

Daca cineva ii ducea dorul lui Harry, aceea era Kendall. Cei doi avusera ceva de cand erau copii si Harry voia sa coloreze doar cu Kendall.
Pe masura ce cresteau se apropiau din ce in ce mai tare. Era pur si simplu o atractie continua.

Acum, gandul lui o facea fericita, dar o ranea in acelasi timp.
El ii daduse primul sarut acum patru ani, iar, din pacate, dupa asta, o lasa asteptand acolo, singura.

" —Harry?— a întrebat șatena apropiindu-se de fereastră. —Ce faci acolo?— a râs, vazandu-l pe cârlionțat în copac.

—Am venit să îmi salvez prințesa.— a zâmbit eroic, trecandu-si mana prin păr.

Kendall a zâmbit cu adorație și i-a răspuns cu un accent medieval, la fel de ciudat ca și al lui. —Oh, Harry, dar daca te vor prinde?—

—Atunci voi muri cu dragostea vieții mele în brațe.— a privit-o.

Kendall a lasat sa ii scape un mic râset. —Ești ceva de nedescris, Harold.—

Cârlionțatul s-a încruntat. —Nu imi place sa mi se spuna asa, Ken.—

—Știu.— s-a rezemat șatena de pervazul ferestrei. —Aceasta era ideea.—

Harry si-a dat ochii peste cap si i-a zambit dulce. —Este ultima zi de vara.—

Fata a oftat, privind solul, dupa care intorcandu-se rapid spre el. —Îmi vei lipsi.—

—Și mie îmi vei lipsi, Ken.— s-a apropiat de finalul crengii, sarind spre fereasta, aterizand cu usurinta in interiorul incaperii. —Dar va exista mereu vara viitoare.— a încercat sa o linisteasca, trecandu-si usor mana pe fractiunile ei delicate.

—Da.— a zambit Kendall. —Asta daca nu cumva gasesti vreo fata mai frumoasa la New York.— l-a impins, usor.

—Vreo fata mai frumoasa decat cea din fata mea?— a intrebat Harry, deschizand larg ochii.— Niciodata.—

Kendall a simtit din nou cum fluturasii si lacrimile in colturile ochiilor apareau. Istoria se repeta. Toamna ajungea, iar Harry pleca impreuna cu tatal sau sa isi continue studiile la New York.

—Te rog sa ai grija de tine.— l-a privit cu ochii inlacrimati.

—Promit.— a tras-o spre pieptul sau intr-o imbratisare.

—Și sa nu uiti de mine.— si-a trecut varfurile degetelor pe barbia sa bine-delimitata.

—Cum aș putea?— s-a apropiat, luandu-i mana, intr-a lui, culcand usor capul spre partea dreapta.

Mana libera a lui Kendall a urcat spre pieptul lui, tragandu-l usor de tricoul alb spre ea.

—Pentru totdeauna?— a întrebat ea, inchizand ochii in contactul degetelor lui reci cu tenul sau.

Buzele lor au facut contact in mai putin de cateva secunde, miscandu-se intr-un sincron perfect.
Si-au transmis unul altuia toate sentimentele spuse si nespuse, fara niciun resentiment.

Fruntea lui s-a odihnit pe a ei, inca pastrandu-si ochii inchisi. —Pentru totdeauna.— a răspuns.

Zambetul nu o putea parasi, desi pleca, nu se mai simtea singura, stia ca se va intoarce. Stia ca promisiunea lor se va tine pana la moartea amandurora.

Stia asta.

Sau mai bine zis, credea asta.

Dupa plecarea lui Harry, nu mai ajunsesera mesaje sau apeluri. Nu mai era nimeni acolo sa ii cante pana adormea sau sa ii povesteasca despre marele New York.

Era singura din nou.

O toamna, o iarna, o primavara si multe, multe veri, le-a petrecut simtindu-se abandonata si realizand ca acel sarut...Primul sau sarut, nu fusese doar unul de dragoste, ci si un ramas bun."

Buzele Arianei se formasera intr-o linie perfecta, la aducerea numelui lui Harry. Stia cat de important fusese pentru Kendall, pentru ea.

Și spera ca intr-o zi totul sa revina la normal, cum era inainte. Totul sa fie bine.

A inchis ochii, oftand usor, deschizandu-i brusc la simtirea unei maini peste a ei.

—E in regula.— a spus șatenul, si parca citindu-i gandurile... —Totul va fi bine, iti promit.—

Ariana a aprobat, simtindu-se mai linistita in preajma lui.

Kendall i-a returnat telefonul lui Justin cu un mic zambet ciudat. —Ma simteam atat de sigura, crezand ca el era fericirea, stii.—

Justin a dat din cap, realizand ca relatia dintre Harry si Kendall nu fusese doar una prieteneasca, realizand cate mistere ii aducea prietenul sau cel mai bun. —Înțeleg oarecum cum te simti.—

Kendall l-a privit confunza, iar Ariana si-a muscat buza inferioara, asteptand sa continue.

—Și eu mă simt mai bine când mă mint că ea este fericirea.— a oftat.