Rosedale

"Planuri și opțiuni"

    Brooklyn, New York;

"—Uite ce este, Harry, nu vreau să aud comentarii.— a privit în jur, căutand ziarul pe care îl citea zilnic.

    —Te rog, se apropie vara, trebuie să mă întorc. Kendall—

    —M-am săturat de asta! Fata aceea nu se compară cu tine.—

    —Dar și tatăl meu și-a gasit acolo—

    —Și uite unde a ajuns.— l-a intrerupt. —Intins pe un pat de spital.—

     —Mama mea nu are nimic de a face cu situatia clinica a tatalui meu.— a bufnit.

    —Dar l-a lasat, nu-i așa?— a finalizat roșcata rânjind.

—Nu îți voi permite să vorbesti asa despre mama mea. Mai ales cand amandoi stim ca nu se afla cu mine din cauza ta.— a marait satenul.

—Nu te vei intoarce in Rosedale.— l-a privit, evitand in totalitate comentariul baiatului. Stia ca acesta are dreptate.

Noora fusese secretara tatalui sau de cand familia se mutase in New York, iar voi stiti deja cum se termina povestile de genul. Des a parasit-o pe Anne, mama lui Harry, pentru roscata cu cativa ani mai tanara.

Iar despre Anne, nu mai stim nimic dupa procesul de custodie pierdut. Nu ii judeca nimeni pe cei ce se ocupau de caz, la urma urmei, Anne nu avea nimic altceva in afara de familia sa.

—Poți să dispari.— a privit-o Harry, inainte de a părăsi incaperea. Avea nevoie de liniste.

Noora si-a dat ochii peste cap la auzul motorului masinii pornind din fata casei si s-a apropiat de dulapiorul de deasupra ghiuvetei.

La vederea oricui, acolo gaseai orice tip de condiment cautai, dar din partea Noorei, intr-un mic flacon de ceea ce parea a fi scortisoara, se afla tot viitorul ei.
Ideea era destul de usoara, cei doi barbati ai casei erau alergici la condiment, asa ca stia ca nimeni nu se va atinge de el.

A luat doua mici pastile din acesta si a lasat praful sa se imprastie in limonada proaspat facuta. A amestecat bine bautura, pana a devenit uniforma si a zambit urcand scarile.

—Des?— a deschis lent usa.

Barbatul i-a zambit palid din patul alb. —Noora.—

—Ti-am adus o limonada abia preparata. Stii ca vitamina C ajuta imunitatea.— s-a asezat langa acesta.

—Din pacate, nu cred ca o simpla vitamina ma mai poate ajuta.— a tusit.

Pastilele il slabeau. Ba mai mult decat atat, il omorau.

Iar nimeni nu o suspecta de nimic.

—Dar nu iti poate face rau.— a glumit. Dandu-i, usor, paharul in mana. A privit cum lichidul disparea in cavitatea bucala a barbatului din fata sa zambind.

—Multumesc, Noora.— si-a privit mainile tremurande.

—Eu iti multumesc, dragul meu.— a soptit inchizand ochii."

—Selena e, cum sa o spun?— a inceput Grace.

    —Dezgustatoare, irreparabila, manipulatoare, ingenua?— a zambit Harry.

    —Da, dar este marea dragoste a lui Justin, din pacate, si nu o putem da in bara.— l-a privit batrana. — Deci planul este urmatorul:—

    —Da, da.— si-a dat ochii peste cap.— Nu ne pripim si suntem atenti.—

    —Vorbesc serios, Harry.— a inceput batrana, fiind intrerupta de o usa deschisa.

    —Nu o sa va vina sa credeti ce am gasit in telefonul asta.— a zambit Zayn, asezandu-se rapid pe scaun.—

    Rosedale, Queens;

    —Oh, Dumnezeule.— s-a fâțâit satena din stanga in dreapta.— Ce vom face aici? Cat vom sta aici?— si-a trecut mana prin par.

    Justin nu putea decat zambi in fata nesigurantei fetei. Nu se balbaia si era adorabila.

    —Furtuna nu pare a se opri, deci va insemna ca va trebui sa dormim aici in seara asta.— a comentat satenul.

    Ariana a inghitit in sec. —Impreuna?—

    —Voi dormi pe jos, e in regula.— a ras baiatul. —Si nu incerca sa imi spui ca nu trebuie, pentru ca asa este cel mai bine. Tu trebuie sa fii bine, dupa ceea ce ai patit acum cateva ore, nu eu. —a privit-o serios.

    —Dar e frig, iar podeaua e rece.— si-a trecut mana prin par, inchizand putin ochii.— Nu te pot lasa.—

    Justin a zambit, apropiindu-se de mica fiinta din fata sa. —Vom hotarî atunci ce se va intampla, dar acum avem alta problema.— a oftat. —Din ceea ce m-am documentat, aici o furtuna nu trece prea repede, nu-i asa?— a intrebat, primind in schimb un aprob din partea fetei. —Daca va trebui sa stam mai multe zile?—

   Dintr-un punct de vedere mai bizar, a sta singura cu Justin Bieber in mijlocul pustietatii, nu suna deloc rau. Dar erau lipsiti de lumina, mancare si caldura. Iar bateriile telefoanelor urmau sa se termine in curand.

    —Sper sa plecam cat mai repede.— a oftat satena.

    Justin a privit-o rapid, inainte de a se intoarce si a se aseza pe canapea. —Dar acum avem doar o optiune. Sa ne cunoastem mai bine.—

     —Oh, bine.— s-a asezat satena langa el.

STIU CA nu am mai actualizat de mult timp, dar am fost super ocupata cu scoala. M-am intors; promit;