Unde-a dispărut copilăria,
Fericirea,
Unde-a dispărut toamna cea frumoasă,
Ninsoarea de frunze, amintirea -
Doar amintire-a mai rămas,
Imaginea unei copilării
În visul unei vieţi pustii.
Unde-a dispărut veselia mea,
Şi viaţa,
Şi dorinţa.
De ce totul a fost înlocuit de lacrimi,
De ce nu pot privi soarele,
Frunzele,
Frumuseţea.
De ce nu pot vedea totul, deşi încerc,
De ce nu pot admira
Focul măreţ
De culoare vie
Ce nu e pustie.
De ce nu am puterea,
Energia,
De a crea.
Îmi pare rău că m-am născut,
C-aduc numai tristeţe,
Că nu mai pot să te sărut,
Că e moartea care
Mă doreşte.
Moartea mea, a esenţei,
A dorinţei,
A puterii.
Inspiraţia s-a dus...
Creatia m-a condus spre fericire
Însă acum nu mai am puterea
De a mă lupta
C-o viaţă pustie.
CITEȘTI
Toamnă
ŞiirIt looked like the world was covered in a cobbler crust of brown sugar and cinnamon.
