Believe in what you see

Inceputul

                                          

                   Capitolul 1

         Din nou vacanta de vara,din nou căldura și un nou capitol în viata mea nocturna. Și sper ca de data aceasta,sa nu fie la fel de plictisitoare, ca întotdeauna.

          Ah.....

          Am uitat sa ma prezint!

   - Buna! Eu ma numesc Lucian, am 18 ani și nu am prea multi prieteni.

          Părintii mei mă trimit în fiecare vacanta de vara la bunica mea. Niciodată nu am spus ca nu vreau sa merg,deoarece ma simt atras de acele locuri. Iar bunica ma înțelege și ma sprijină mult și sunt departe de aglomerație.

               G-ma locuiește într-o provincie din Canada, numita Mayo. Mayo este undeva intre muntii si padurii, parca la un capat de lume.Casa G-mei este chiar la marginea provinciei,iar din spatele gradinii intri direct in padure.

             Se pare ca si vacanta aceasta voi fii acolo.Poate ca plimbarile prin padure din aceasta vara sa fie pline de aventura . Pentru ca mereu mi-am dorit ce nu puteam avea niciodata, acum imi dorec ,nimic... Oare cum va fii?

                       .        .         .

  -Lucian... Esti gata de plecare?Mama este o persoana foarte punctuala.Ii place sa fim la aeroport, inainte de decolare cu cel putin 45 de min.

  -Da mama,sunt gata!

  -Ai luat biletele de pe frigider?

  -Da...mama.(Stateau pe frigider de aproximativ 2 luni...)

  -Atunci sa pornim spre aeroport.

  -Dar mai avem timp suficient!?

  -Da,avem,dar niciodata nu stii ce te asteapta pe drum.

  -2 ore mama, mai avem 2 ore.

  -Nu conteaza sa mergem.

  -Ok

         A pornit masina si am plecat,afara era soare si cald.Spre surprinderea mea azi nu era aglomerat pe drum .Pana la aeroport aveam de mers cam 80 km  care ii parcurgeam cam in 40 de minute.

        Linistea imi dadea o senzatie ciudata de pericol.Asa ca am rugat-o pe mama sa mearga mai incet.Mintind-o ca nu ma simt prea bine.

-Lucian...din cauza vitezei nu te simti bine. De obicei nu ai nimic.

-Poate am mancat prea mult inainte de plecare.

-Vrei sa opresc sa iei o gura de aer.

-Da....daca nu te superi.

-Bine atunci.Aici putem oprii.

        In secunda urmatoare mama a tras masina in locul special destinat opririlor de urgenta.Si cand a oprit masina,la cativa metri in fata noastra,exact acolo unde trebuia sa fim noi,daca nu opream,un accident groasnic a avut loc.

         Masina care mergea in spatele nostru,a intrat intr-un tir.Era clar ca cei aflati in masina au murit pe loc. Impactul a fost asa mare incat masina toata sa zdroit,bucati si tirul chiar daca e masiv a fost zdrobit, mai ca nu iti vine sa crezi .

       Cand am realizat ce sa intamplat cu adevarat,mi sau facut picioarele gelatina.Mama a sunat imediat la politie si a anuntat cele intamplate.

-Dragul mami.....tu ne-ai salvat viata.

-D.......aaaa.......

-Noi trebuie sa fii fost destinatii acestui accident.Daca nu zice-ai ca vrei sa oprin,muream.

-Mama...Nu mi-a fost rau,asa am simtit,ca trebuie sa oprim.

-Poftim....?

-A fost o senzatie ciudata de pericol si o senzatie rece pe spate.(afara fiind cam 35°C).

-Doamne......Lucian.

       In acel moment a venit si ma luat imbrate.Nu imi prea place sa fiu luat imbratisat.Dar in acel moment,cand am vazut moartea cu ochii,aveam nevoie urgent de imbratisarea ei.Intre timp a ajuns si politia ,am dat declaratie,si eu,si mama.Politia ne-a spus ca in masina accidentata era doar soferul,care a decerat pe loc.Iar soferul tirului are ambele picioare amputate.

-Putem pleca domnilor politistii.Avem de prins un avion.

-Sigur doamna.Si aveti grije la drum.

-La revedere!

       Asa am pornit spre aeroport, mai aveam,cam 20 km si inca 35 de minute si pleca avionul.Pe parcursul drumului ramas,nu am scos nici un sunet.A domnit linistea in masina,care rula cu 110 km/h.In acele clipe de liniste imi imagina-m prin ce moarte groasnica am fii putut trece.

       Insfarsit simt ca masina se opreste .

-Lucian ....am ajuns.

-Poftim....?

-Am ajuns la aeroport.

-Scuze dar ma gandeam la ce voi face in vara asta.

-Uite la ce mam gandit.....

-La ce mama.....?

-Sa nu mergi la bunica.

-De ce ?

-Pai dupa ce sa intampat azi....chiar vreau sa te stiu in siguranta

-Mama,nu te ingrijora...A trecut,iar cu avionul nu are ce sa se intample.....Te voi suna din aeroport cand ajung,ca sa vorbesti si cu bunica.

-Bine,dar pe urma?

-O sa iti scriu scrisorii.Promit....Stiu ca in Mayo nu am semnal!....dar iti voi scrie.

-Promiti?

-Da.....promit!!!.

            .            .            .

         Nu puteam sa nu merg,pentru ca ma simte-am chemat.Atras ca un magnet de locul acela.

         Mam imbarcat,mi-am gasit locul.Mam aranjat in scaun si mam pregatit de decolare.Dupa decolare timpul sa scurs foarte repede,de parca a fost acelerat de ceva.

        Ajuns in aeroportul din Mayo,mi-am tinut promisiunea si am sunat-o pe mama.Intre timp a ajuns si G-ma,a vorbit si cu ea.Iar pe urma am plecat spre casa bunici.

       G-ma are cam 70 de ani,parul carunt prins in coc mai mereu.Masina in care ma aflu este un ford vechi,intretinut.Dar daca vreodata veti avea ocazia sa mergetii cu masina asta,va rog nu trantiti usa....

.            .             .            .

         Capitolul 2 ......incepe cu adevarat povestea.