Believe in what you see

He is?

Capitolul 10

(Destiny)

Sper sa nu-l mai vad,imi da fiori si nu stiu de ce am senzatie ciudata legata de Lucian.E ciudat ca simt nevoia sa fiu langa el si parca il cunosc,desi nu cred ca l-am mai vazut.

Doamne... ce ploaie va veni, cred ca va dura câteva zile. Şi sper ca băiatul asta Lucian să nu se piardă iar în pădure.Nu are pic de firică, are spirit de aventura, dar nu înţelege,nu ştie cât de periculos e sa umble singur prin pădure.Sper ca a ajuns cu bine acasă şi de ce vrea pare sa ne vedem? Nu contează, oricum nu voi merge.

Eu îmi fac veacul în pădure ,mai merg din când în când şi la cafeneaua şi oraş, dar nu prea des.Este un loc tare ciudat,bătrân de-acolo a zis ca moartea mea a fost o menire, pentru a proteja ambele lumii.

....................................................................................................................................................................................

-Hei ...Destiny,unde ai fost?

-Pe aici!...mereu pe aici. De ce intrebi?

-Asa ...doar de curios?

David,el este David ,mereu curios,doar sa se afle si el in povesti,nu stie prea multe,dar...macar e frumos.Are ochii albastri,parul blond si cret(ii sade bine asa),are cam 180 cm inaltime si ua.n zambet dupa care ar murii toate fetele.Cand rade face gropite in obrajii,e cool asa,dar nu e genul care imi place,nu e foarte destept,pe deasupra e plin de el.Cred ca are cam 19 ani,nu stiu sigur ,el asa a zis,dar e prea cu muschii la varsta sa, e chiar puternic.

-Si acum,ti-a trecut curiozitatea?

-Pai ...nu chiar.Dar stiu ca nu o sa imi zici!

-Ma bucur ca stii asta.

-Da...dar data viitoare promit sa te urmaresc!

-Doar sa indrasnesti!

-Si daca indrasnesc ce....ce o sa imi faci?

-O sa vezi.

Privirea lui e foarte patrunzatoare,ochii lui se confunda cu cerul in zilele insorita,te intimideaza uneori...Ploaia a inceput sa cada incet pe pamant ,lovind in drumul lor frunze si florii si fata mea ,ca de var .Stropi sunt reci si mari ,dar te relaxeaza cand inima ta arde si nu stii de ce...?

-David...unde sunt ceilaltii?

-Care ?

-Surorile Mary,Alice,Marc,Mayi si ceilalti?

-?...sincer nu stiu!

-Ok ...tu ce stii?

-Pai...mereu stiu ceva !

-WoW....Ce?

-Ca de fiecare data nu stiu... ce sa raspund.

-Asta inseamna ca...

-Ca mereu nu stiu nimic...da...cam asa!

-Macar tu...stii sa faci omul sa zambeasca!

-Da!!!...cum?

-Vezi...am dreptate.

Si cu asta ma indepartrez de el si ma pierd in noaptea paduri si in racore picurilor de ploaie care imi ating fiecare milimetru din corp.E asa frumos sa traiesti in padure.