Indiciile...

242 7 0
                                    

      Daca curtea pare ok...am zis ca urc il mine in camera,sa ma pun la somn. Eram obosit,dupa atata mers pe jos.Dar ajuns in camera nu am putut sa dorm ,asa ca am aprins lumina .Mam pus la masa si am inceput sa scriu cele intamplate de cand am am pornit de acasa si pana am ajuns la bunica.Dar cel mai important, am notat cele ce sau intamplat in padure.Am notat proba si am pus-o bine ascunsa.

        Am pornit aparatul si uitandu-ma la pozele facute in padure,am realizat ca aceste constitue cea de doua proba.Am notat-o si le-am pus la pastrare,bine ascuns.Poate nu crezi, dar chiar nu stiu de ce le-am ascuns asa de bine.

        Simt insfarsit ca ma cuprinde somnul asa ca sar in pat.Era ne facu, asa cum l-am lasat,dar nu ma deranja,asa ca am adormit repede.

        Dimineata,adica pe la 12:57,mam trezit auzind-o pe G-ma cum vorbea cu mine,in speranta ca ma voi trezi.In final mam trezit .

-Te-ai trezit? Lucian dragule !

-Da ...Cred ca nu am dormit asa bine de mult timp.Cam de un an...

-Te-ai odihnit bine?

-Foarte bine !!!

-Eu curat pe aici,tu dute si i-a micul dejun.

-Dar nu imi este inca foame!!!

-Da...Ce pacat.

-De ce?

-Pai parca iti placeau clatitele cu sirop de artar?

-Da... imi plac de mor

-Atunci ....fugi si mananca.

-Vino si tu sa mancam impreuna.

-Bine....vin.Si vad ca tii dor de vremurile vechi,cand mai tot timpul mancam impreuna .

-Da ...asa este.

-Pai atunci hai sa mergem,ca se vor raci.

-Sa mergem

           Aveam de gand ca la acest mic dejun sa aflu,ce este nou in Mayo.Bine inteles ...stiam ca nu imi va spune ce voiam eu,dar aveam de gand sa fiu foarte atent la conversatia noastea.Si bine inteles trebuia sa am grija, sa nu dau de inteles ca eu,fac un soi de investigatie pe cont propriu.Sigur,daca ar afla s-ar tine dupa mine precum un caine comunitar.

          In curte mirosea inca a iarba udata de roua,te cucera.Dar ajuns in pragul case-i,mirosul clatitelor ma innebunea.Ma asez la masa si o rog pe bunica sa se aseze langa mine.

-Lucian...si ce ai mai facut tu anul acesta?

-Am mers la scoala,am stat acasa,am fost la pescuit cu tata.Cam atat.

-Si ai asteptat sa te intorci aici?

-Sincer sunt chiar foarte atras de locurile acestea.

-Eeee...acum vrei sa te cred!

-Serios!

-De aceste pustiuri nimeni nu e atras.Decat animalele salbatice,dar ma bucur ca ai venit.Desi era mai bine sa nu fii venit.

-De ce zici asta?

-Vei intelege cu timpul,eu nu pot sa iti spun pentru ca te-as pune in pericol.

-Bunico.... orice se intampla e important ca noi sa fim impreuna.Si pe langa asta,trebuie sa avem incredere unul in altul.

-Poare ca ai dreptate.

      Tot vorbind lucruri inutile am terminat de mancat si ne-am ridicat de la masa.

-Ti-au placut clatitele ?

-Da...foarte bune!

-Bine...ma bucur ca inca iti mai plac.

Believe in what you seeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum