Believe in what you see

Strange feeling,strange sensation

                                                             Capitolul 9

-Cum poti sa zici ca sunt nebun, cand nici nu ma cunosti!...Ce crezi ca ma speri cu comportamentul ta.

-Nu omule...nu incerc sa te speriu ci sa te omor,dar un om nebun, fara aparare cum crezi ca il pot ataca.

-Nu sunt nebun!!!

-Atunci ce esti?Sau cum se numeste un om care vorbeste singur?

-Ce?

-Da tu ...vorbesti singur(gesticuland in jur,parca nu ar fii nimeni acolo).

-Nu eu ...vorbesc cu....

     Dastiny,in acel moment sa uitata la mine,nu mirata,nu surprinsa,ci mai degraba trista.Nu imi venea sa cred ce ziceau acei indivizi,eu o vedeam cum sa vorbesc singur?

-Lucian....(avea o voce asacalda si suava,ce ma faca sa imi doresc sa o ascult mereu).

      Sa uitat la mine si pe urma,pentru cateva clipe noaptea sa facut zii.O lumina puternica ma cuprins,ma invaluit astfel incat parca am fost intr-e norii.Nu vedeam nimic ,nici macar pe Destiny,am inchis ochii si am simtit cum sunt lasat pe pamant.Cand am deschis ochii eram in cu totul alta partre,acea lumina nu disparuse pe deplin.

-De aici vei stii sa ajungi sigur acasa.(Vocea calda a ei era inconfundabila).

       Cand lumina disparuse aproape in totalitate Destiny vruse sa ma lese acolo,nu aveam de gand sa o las sa plece.Aveam nevoie sa ii vorbesc,nu stiu de ce dar ma simteam atat de bine in jurul ei.Cand sa plece o prind de mana si o intorc in bratele mele,(sunt eu insa-mi socat de aceasata atitudine)simtindui raceala trupului ii dau drumul din brate dar in continuare nu dau drumul bratului ei.

-Multumes!(glasul imi tremura si timpul parca sa oprit in jurul meu).

-Nu ai de ce sa imi multumesti.Si reactia ce a fost,nu cred ca a fost doar un simplu multumesc...sau asa tu....

-Da ...asa eu multumesc.(eram aproape de casa,in padurea cu cascada,aproape de gradina bunici)

-Ok ...(isi trase bratul)...atunci nu ma mai tine de mana am inteles.

-Scuze...

-Bine eu trebuie sa plec....si bunica ta e chiar ingrijorata.(Se intoarse sa plece)

-Stai...te rog doar o clipa

-Nu pot,trebuie sa plec acum.(si pleaca )

-Te rog intoarcete ....maine seara aici ,exact aici,te astept.(Urland in urma ei)

   Nu foarte departe se opreste...

-Si pentru ca uitasem....acesta sa fie un secret pentru tine....si mine.(Iar secunda urmatoare a disparut in neantul ce ma inconjura)

          Raman nemiscat mai bine de 20 de minute privind la locul unde a disparut,in speranta ca poate se va reatoarce.Aveam sa ii pun o multime de intrebar,desi stiu ca nu va raspunde la ele era suficient sa se reintoarca.Renunt la a mai sta de geaba si ma intorc,sa ma indrept spre casa,unde sigur eram asteptat cu sufletul la gura.Atat timp cat am strabatut padurea ramasa intre mine si casa ma gandeam cu era sa mor,de atatea ori,dar mereu ceva sau cineva ma salvat.Si oare ce as intampat cu acei indivizi,acum dupa cele intamplate,nu stiu de ce dar sunt sigur ca ei lau omorat pe BB.E clar ca va mai trebui sa dau ochii cu ei,pentru a afla mai multe,dar in acest moment e ceva mai ciudat .Simt miros putermic de om ,aici in padure,cum e posibil?Si mai presus de...,cum de e miros de om in padure?...intrebarea e...cum de am eu un miros asa sensibil?...Mergand dupa miros il pierd la iesirea spre curtea bunici,unde parca disparuse,imposibil si foarte straniui.Ma uit in jur si nimic,dar observ in curtea bunici, sirene de politie,mam speriat crezand ca a patit ceva.