Believe in what you see

Lost in dreaming(IV)

Eu nu pot să înțeleg cum poate omul din fața mea șă îmi zică că e creatorul viselor,când nu poate să îmi zică unde e Dru! Sunt extrem de nervos acum și o să explodez dacă nu îmi va răspunde.

-Domnule! Vă rog să îmi zice-țai unde e Dru...iubita mea Dru?pentru că înțelesesem că o iubesc.

-Nu stiu! tu trebuie să o găsesti și să o salvezi,pentru că este în pericol și chiar are nevoie de tine!

-Domnule visător!...ai zis că tu creezi visele și prin logic,tu trebuie să știi totul despre el?

-Da! Eu le crez și îi dau nuanțele pe care le vreau eu,dar ele decurg în modul cum mintea voastră le percepe și mai apoi le dezvoltă.Mă înțelegi?

-Da...cred că da!

-Iar eu nu pot să dezleg tainele mele,pentru că universul m-ar distruge!

-Visul e un joc,pe care eu îl fac!

-....

-Atunci să ne jucăm!

-Ce?Expresia de pe fața lui arăta îngrijorare,ochii erau măriți și mâinile se deplasau încet spre cap.

-Se presupune că ăsta e visul/jocul meu,eu fac regulile...,atunci hai să o găsim pe Dru!

-Şi nu ştiu dacă o să o găseşti aşa uşor!

-O voi găsi, doar dacă e în vis sau ce naiba o fi asta.

-Şi cum vei face să afli dacă visează sau e moarta?

-Dru nu poate muri,trebuie să o salvez,să ne trezim din acest coşmar.

-O...Dru e moarta,doar sufletul ei mai trăieşte,dar nu se ştie pentru cât timp.

-Sufletul ei poate muri?

-Nu stiu!Aşa se crede,că şi sufletele mor!

Am închis ochii,aşa cum mi-am imaginat această oază şi ea a prins contur in jurul meu,aşa trebuia să o găsesc pe Dru.Dar dacă o vreau pe ea lângă mine,visul îmi va crea o variantă a ei.Deci trebuie să îmi doresc să ajung eu la ea.

Și m-am dorit ca soarele să răsară,ca cerul să fie lipsit de norii si inima mea plină de încredere. Am deschis ochii și printre ramuri de copacii înalți, ceața se ridică precum o fantomă de pe mormântul în care îi doarme trupul.Noaptea începe aș-i pierde conturul, lăsând soarele să îi fure regatul, iar eu văzând cum mirosul morți dispare și inima nu vrea să se încarce cu prospețimea ce mă înconjura.Știam că Dru se află acolo unde creerul meu nu ar căuta niciodata,iar inima mea nu ar fi chemată, dar adevarata mea ființă,acea parte din mine ce trage ,ce trăiește iubind acel suflet rătăcit,îmi va conduce picioarele,astea blegi,ce poartă o pereche de adidași, acum plini de apă și noroi.Doamne...așa de-o data un val de senzați,o pătură caldă,dar apoi un cub de ghiață parcă sa așezat pe fruntea mea,din nou acea pătura caldă,parcă apoi o mână rece și de catifea ma prins de degetele mele lungi și fragile.Acea mână cu atingere de înger și atât de fantomatică,era mâna cristalină a lui Dru,care chiar dacă nu era prezentă lângă mine,lângă mine era acea parte din ea ce mereu mă facea un lunatic.Așa că m-am lăsat condus de ea...de inima mea,către ea,știam că voi ajunge la ea.

-Copile ! Unde mergi?... nu știu dacă e el chiar creator de vise sau e chiar personajul negativ,dar știu că nu îmi prea place de el.

-Urmează-mă dacă vrei sau rămâi unde ești,pentru că nu știu unde merg sau ce voi face,pur și simplu mă voi lăsa ghidat de instinct!

-Nu poți face asta!

-De ce?...pași mei continu-au să pășască pe urmele invizibile ale speranței.