Believe in what you see

The change

                  Capitolul 7

           Cred ca o sa o iau razna,ce se petrece,ce sunt vocile din capul meu?"Lucian oare e bine ,de ce pare asa agitat".NU>>>NU>>>

-Nu sunt agitat,bunico...

-Cine a zis ca esti !

-Tu ziceai!

-Eu ...gandeam,dar nu am zis cu voce tare,sunt sigura.Oi fii eu batrana dar nu si nebuna,iar cu tonul tau si comportamentul,nu inteleg ce e!

-Nu ...

-Stai de unde stii ce gandesc eu?

-Nu stiu,ma simt ciudat si aud fiecare cuvant care il spui cind vorbesc eu. Si nu sunt nebun!!!

-Bine...acum decine cu adevarat ciudat...cum poti stii tu ce gandesc eu daca nu iti zic?

-De cand mama trezit si mi-am adus aminte ce am" visat"...sunt in stara asta idioata.

-Ar trebui sa mergem la cabinetul medical!?

-Nu pot merge acolo,vor zice ca sunt nebun.

-Bine dar trebuie sa faci ce va.

-Da trebuie....

-Elibereazate de trup si relaxeazate ...poate merge.

-Adica sa fac yogo?

-Da ....

-Merg sa ma plimb...

-Esti sigur?

-Da ...Poate din cauza legaturi de sange,iti aud gandurile,stii mam cam lovit la cap.

-Unde?Sa vad cat de tare!

-Nu e grav,sunt bine.

       Si cu asta mam intors si am plecat in fuga la masina,era ora 16:24 si noapte urma sa coboare peste circa 3 ore.Aveam de gand sa ma intorc pana atunci,deoare ce rucsacul meu a ramas in padure si eram mai hotarat ca nici odata sa imi recuperez cea ce imi apartinea cu orice scop.Dupa ce mam indepartata de casa bunici,ma simteam liber .Pe parcursul drumului nu sa intamplat nimic deoesbit ,timpul a trecut repede si in data am ajuns in centrul orasiului.Parchez masina si din nou aud acele voci in capul meu.

Cine e baiatul asta?

Cum poate umbla imbracat asa cand vine noaptea?

Vai cum umbla,cred ca e bat...si conduce in halul asta?

Doanme copii de azii,nu mai au un pic de repec...

Cred ca are probleme ...la nivel mintal

      Auzeam tot ce se gande ain jur despre mine ,daca inainte imi doream asta acum sunt sigur ca nu imi voi mai dori vreodata lururi inutile.Uita ce mi sa intamplat din ce ,din vina mea ca mereu imi bag nasul unde nu trebuie si din dorinta de a stii ce sa intamplat cu BB,am ajuns sa sufar eu,cum voi mai rezista.Ce ma fac,cum ma voi obisnui cu asta si cat timp va dura?Am inceput sa alerg pe strada ca un nebun,intelegeam ca nu ma cunoaste nimeni si asta era bine,macar nu o faceam de rusine si pe bunic,ma multumeam cu faptul ca doar eu sunt umilit.Eu erma sa plec in toamna....Gandurile celor din jur erau....

Ar trebuii sa il vada un doctor...

Fuge de parca l-ar fugari un caine

Ce o avea baiatul asta de tropaie asa.

Acum imi pare rau ca a ajuns asa din cauza mea..

         In acel moment mam oprit brusc,mai sa cad...privesc roata in jur cine a zis asta sau mai mult cine a gandit...Aceasi voce ca in padure ,noaptea trecuta inainte sa lesin,de unde vine,care persoana gandeste asta,prea multe voci si nu le pot distinge.In agitatia mea,in galagia mea mintala,in lumea care am napustit intr-un mod ciudat,ma bat de o persoan atat de rau incat cadem impreun pe jos .Ridic capul si o privesc in ochii,era asa de draguta si fina,ma ridic in pioare ridica si intind mana.Se ridica torusi singura,o privesc si observ ochii negrii si pielea alba,iar parul in bucle de un saten deschis foarte rar,imi aduce aminte ca am mai intalnit-o.Era aceasi fata peste care am data si in acea cafenea stranie.Dupa capeva clipe realizez ca prezenta ei a adus liniste,si cu un gest nu prevazut...