Believe in what you see

Lost in dreaming(part II Dru)

-Ce a fost asta?Dur,era intr-un moment in care incepea sa cread ca acesta nu era un simplu vis.

-Lucian ...unde esti?Striga cu disperare si teama.

   Eram plina de uimire in urma a tot cea ce sa intamplat si faptul ca Lucian nu era cu mine imi dade o senzatie,oare cate de teama.Imi linistesc inima, privesc suspicios in jurul meu si imi dau seama ca sunt, nu departe de centrul orasului Mayo.Hotarasc sa merg la "cafeneaua timpului"cum imi place adesea sa ii spun.Practic e o punte de trecere intre prezent si un trecut destul de indepartet.Orasul are foarte linistit,aproape pustiu si cum miroase aerul,cred ca si mort....

-Dru...?!aud o voce pala si stinsa.

       Imi intorc capul si vad un lup cenusiu spre alb,precum argintul.Asa ca imi intorc privirea la drumul meu si incerc sa uit ca am auzit un lup vorbind.Fuge pe langa mine,precum un caine vagbont gonit de localnici.A disparut, iar pustietatea acum domnea in jurul meu si vantul incepe sa isi faca simtita prezenta.Lasand in urma toate aceste ganduri,mi-am continuat drumul spre "Cafe ghost",locul unde gaseam mereu un sfat sau sprijin,sper sa fie si acum asa.

    Ajung in fata mici cafenele si vad in baiat ce state rasmat de peretele ei.Era inalt,cu parul destul de lung si cret,de culoarea soarelui in miez de zi.Avea ochii foarte diferiti de a oamenilor,erau negrii intrun cerc de soare perecum parul lui.Avea pielea creola si buzele rosii, pronuntate...era diferit si se vedea.Cei de aici,localnici sint cu pielea deschisa la culoare si nu sunt asa de inalti.Il privesc destul de intens si imi dau seama ca nu e un simplu om.Gandindu-ma ca nu ma vede,doar nu avea cum,sunt un spirit.Dar ai apoi mi-am amintit ca sunt totusi intrun vis ciudat,trec pe langa el,dar simt cum ma priveste, ma vedea,dar nu eram chiar sigura.

-Dru...Salut!Ma opresc in loc si privesc in gol, de unde stie cum ma mumesc,lupul argintiu si el a stiut.Da visez...sa nu uit.

-Cine esti?De unde esti?Si cum de stii cum ma cheama?

-Sunt Jason Stokk,sunt de unde esti si tu,i-am auzit pe prieteni tai cum iti ziceau!...

-Esti din padure?

-Da!

-Esti si tu un spirit?

-Nu... nici de cum,in padure doar tu esti un spirit adevarat!

-ok...dar ce esti atunci?

-Sunt un lup,lupul alb pe care l-ai vazut acum cateva clipe.

-Adica un vârcolac?

-Nu... un lup!Vacolaci,ce ma enerveaza asta.

-De ce?

-Daca eu sint varcolac,la pisici cum le vei zice... varcopisici,sau la serpi le vei spune varcoserpi si tot asa.Suna chiar urat,mie unul nu imi place.

-Stai sa inteleg, stau in adure de mai bine 100 de ani si nu am stiut ca exista asa ceva!

-Pe timpul paci speciile au trait in liniste fara sa se arate intre ele,ca si cum nu ar exista unele si altele.

-Si acum?

-Sunt lucruri ciudate care se intampla,asa ca speciile se ajuta intre ele ca sa supravietuiasca?

-Si mai exact in poriva a ce veti lupta acum?

-Nu stim exact,doarce mor si oameni,si lupi,si vampiri,si pisici,si zane,cam toate speciile pierd .Si crede-ma sunt destul de multe specii,dar pe tine nu te-au invat stramosi,nu prea stii nimic de padure cea adevarata.

-Zane?o te rog... si cine sa ma invete,ca vampir am fost singura,ca fantoma sunt singura.Eu stiu doar despre cea ce am vazut.Ii cunosc doar pe cei din inima padurii si prieteni mei,cu care ma vad destul de rar.