Supusa tie! |||

Bebe

Melody POV

Ca de obicei ziua noastră a început împreună ne plimbam prin curtean palatului ce era acoperita de un aer tomnatec. Frigul se simțea în vântul ce împrejmuia copacii rugini, lasandui fara coroana lor.

Eram înfofolită bine din cerințele clare a lui Eliad, pantalonii groși și îmblăniți, bluza pufoasă pentru femei cu burtici. De când am purtat rochia aceea, Eliad se ține tare sa port haine care sa îmi scoată burta in evidenta, ii place cum arat, spune că sunt o graviduta frumoasă. Deși eu mă simt mare, cu mersul specific gravidelor care mai departe e specific ratelor, gleznele umflate, și vezica mică, dar asta alcătuiește fericirea in ochii săi se pare. Mai avea pe mine geaca de toamnă iar în picioare niste cizme îmblănite, nu era așa frig afara pe cum era in capul lui Eliad că răcesc. Aveam in mână un mic termos stil cana in care aveam un ceai de plante dulce.
Dar sa nu credeți că el a scăpat, când am aflat cat mă înfofolește, l-am pus și pe el sa se îmbrace.  Deși transpira, și se vedea clar, nu comenta, mă simțeam bine că îl chinui.

- Haide Melody, prea mult aer rece îți va face rău.

- Poate doar sa nasc, deși nu cred că ar ieși chestiuta mea pe un frig că asta.

Trecuseră alte două luni de sarcina,și termenul meu se apropia încet, pot sa zic că e ciudat mie frica sa nasc, mie frica de dureri, dar parca mai frica ii e lui Eliad decat mie.

Are mereu grija de mine, sa mă dau jos din pat, pentru că am o burtă mare, deși mă face să mă simt incapabilă, îmi dă cu crema pe burtica, sa nu fac vergeturi, deși pentru mine e ca și cum cu vergeturi nu mar plăcea.

In casa îmi las toate hainele jos, și mă îndrept spre bucătărie, personalul castelului mă privește zâmbitor, deși mai este o persoana doua îndoielnică de ce ar putea ieși dintr-o combinație ca mine și Eliad, dar ori ce ar ieși, știu sigur că îl/o voi iubi.

Mereu când Eliad are ședințe ca și acum mănânc singura, deși nu mă simt, mai sunt cate o slujnica doua care se înghesuie lângă mine, să mă servească, doar ca sa îmi vadă burtica. Sandra draga de ea ia masa cu mine rușinată de fetele de lângă noi.

Eu îmi iau frumos farfuria pe burtica pentru că e mai greu să stau la masa cu dita mai burta distanță, și să îmi ia o ora sa îmi duc lingura din farfurie până la gură.

După masă mă duc în birou la Eliad sa stau cu el. O altă farfurie de fursecuri, îmi ocupa burta, alaturi de o altă cana de ceai parfumat.

- Domnule Eliad, intra o slujnica, va căuta domnul Milaf.

- Sigur, poftește-l intru in doua minute.

Eliad mă privește sufocat, și își așează câteva teancuri de hartogaraie in dulap, apoi se întoarce la birou.

- Trebuie sa plec, deranjez îl întreb eu?

- Cum poți să zici asta, ești soția mea.

- Care e cât o planeta, și e plina de firmituri.

- Ești frumoasa foc, și afacerile noastre nu țin de cat de gravidă e nevasta mea.

Trei bătăi se aud in ușă, iar eu mai bag un fursecuri in gură, împreună cu câteva guri de ceai, daca Eliad a zis sa nu mă stresez, nu am de ce sa îmi bat capul.

Pe ușă intra un domn înalt prezentabil, saten merge direct către Eliad și dă mana cu el se pare că pe mine nu ma văzut.

- O plăcere să te văd Eliad

- La fel Flavius, ia un loc, și îi face semn către scaunul din dreptul biroului.

- Ști Eliad, chiar speram ca de data asta să îți întâlnesc soția, sunt multe vorbe despre voi, și fiind prieteni de atâta timp.
Sper doar sa nu înțelegi greșit, dar o ți cam ascunsa.