Supusa tie! |||

Timpul omoară

A trecut o săptămână de la răpirea lu Sevi, eu și Eliad suntem în pragul disperării, tot ce facem e sa cautam ori ce ruda posibila sa ajungem la Sevi, la copilul nostru.

Nu e timp de lacrimi nu e timp de depresii, nu mai e timp de nimic, nici măcar timp nu e. Trebuie sa ne găsim copilul deoarece timpul omoară, iar copilul meu e prea tânăr, prea firav, prea inocent.

...

Eliade POV
Doua săptămâni, doua săptămâni pe care nu pot sa le mai duc pe umeri, Melody nu vrea sa mai mănânce, nu vrea sa doarmă, o sa facă rău copilului, dar o înțeleg, nici eu nu mai vreau nimic decât sa îmi vad copilul în siguranță acasă. Trebuie sa rămân tare, trebuie sa fiu bărbatul din familia asta, nu e timp de înecat amarul în alcool, trebuie sa fiu stâlpul lu Melody, și trebuie sa ne găsesc copilul.

...

Sevi POV

- Nu știu sa zbor, mami nu ma învățat încă.

- NU MA INTERESEAZA HIBRID SCÂRBOS CE ESTI, INVATA, SI FA BINE SA INVETI RAPID, AI O MISIUNE IMPORTANTĂ, IAR PARINTI TAI AVEA ASTEAPTA. Bărbatul cu parul șaten tipa la mine din nou dar eu nu mai pot, îmi e dor de mami și tati, îmi e dor de surioara mea, vreau sa fiu lângă ei sa ma tina în brate.

Mami, tati unde sunteți, de ce nu veniți sa ma salvați?

- Dacă nu zbori pana la apus o sa îți mănânci unghiile de foame arătare ce esti, spune femeia de la veranda casei de lemn.

Trist, înghețat, flaman și satul, ma ridic de jos și continui după ordinele lor. Mama și tata vor veni, la fel ca atunci când am vise urate, vor veni și ma vor salva.

...

Melody POV

Nu mai rezist, au mai trecut doua saptamani, în total o luna de când copilul meu nu e în bratele mele, înnebunesc, simt ca nu mai rezist în castelul asta pustiu,  toți sunt plecați sa îl caute pe Sevi, toată lumea cauta, doar eu și Eliad suntem neputincioși și așteptăm ori ce semn.

Toată lumea e speriată, de la vampiri la oameni, pe toată planeta se caută, și tuturor le e frica de Regi, Regii au înnebunit asta se aude peste tot.  Și e normal, ne-am pierdut copilul.

A nu mai știu cata patrula se întoarce, nimic ca de obicei, soldații sunt obositi, cu toții suntem dar nu ne permitem sa dormim, viata unui copil e la mijloc iar dormitul în momentul acesta e un lux.

- Melody, te cauta cineva, ma anunta Sandra din usa mare de la biroul lui Eliad. Locul din care nu am mai ieșit de mult prea mult timp.  Nici măcar Marselius și Tatina nu mai au curajul sa  dea ochii cu noi, nu am mai auzit de ei nu i-am mai văzut nu știu nimic decat ca dragul meu copil lipsește.

- Cine?

- Justin și Sara.

Justin și Sara? Nu am mai auzit de ai de foarte mult timp, dar nu pot acum.

- Spusele ca nu pot acum, explicale în mare situația, și cerele scuze.

- Știu situația, ei cred ca l-au văzut pe Sevi. 

Și eu și Eliad sărim ca arși la ce am auzit și fugim spre salon, acolo unde știm ca sunt duși toți oaspeții.

- Melody, imi sare Sara în brate, la poalele muntelui, mulți vârcolaci susțin ca li se face rău când ajung în zona aia.

- Cred ca e vorba de o bucla magică, sare și Justin cu informații, iar Connor când a fost sa vâneze în locul ala susține ca deasupra lui era un copil cu aripi, care ca căzut, zice trebuia sa cada peste el, dar la un moment dat a dispărut.