Supusa tie! |||

Răul nu doarme niciodată

 O plimbare nu strica niciodată, asa ca am decis sa ieșim prin oraș cu Sevi, era atât de entuziasmat sa vadă atâți copii, oameni si vampiri de toate felurile.

-Mami, spune el si ma trage de mana, uite de ce nenea ala e asa de mare?

Privesc unde îmi face semn, si era un domn ce era mai plinuț.

- Întreabă-l pe tati, am zis e, si Eliad casca ochi la mine.

- Iti spun,.. mai târziu, ce zici acum sa ne grăbim in parc, evita Eliad subiectul.

- Dar tati, mai sunt copii ca mine?

- Sunt multi copii in parc puiule.

- Nu tati, copii ca mine, jumatate jumatate, zice el.

- Nu puiule, tu cred ca esti singur zice Eliad.

Sevi lasă ochi in jos, cu o privire tristă.

Ma uit la Eliad amenințător, iar el îl ia pe Sevi in brațe.

- Vino aici războinicele, vezi tu , tu esti special, esti cel mai special copil din lume, deoarece esti puiul nostru mic.

 Sevi zâmbește la noi.

- Dar vroiam sa va întreb, de ce se uita toată lumea la noi?

- Pentru ca esti foarte frumos iubitu lu mama.

- Dar mami, eu spun lucruri urate, iam auzit.

- Spun lucruri urate ca sunt geloși pe cat de special esti.

- Uite voinicului, am ajuns in parc, zice Eliad, si scăpăm amândoi.

- Iei, spune el, lasă-ma jos tati, lasă-ma.

Privim amândoi cum fuge spre mulțimea de copii, ce se săreau pe trambulina, se dădeau pe leagăne, sau alunecau pe topogane, alții ce se cățărau pe sfori, alții se învârteau pe anumite aparate de aici, era un parc foarte mare. Noi ne așezăm pe-o banca, încât sa îl avem in vizor, si scot din geanta suculentul lui, si o punga cu semințe sa nu ne plictisim.

-Eliad, tu zici ca sunt șanse mici sa mai avem un copil?

- Melody, hai sa încheiem discuția, nu facem decât sa ne mărim durerea, nu se vor mari șansele daca continuam sa vorbim despre asta. Se vedea pe el ca îl doare subiectul.

- Mai ți minte ca asa ai zis si cand ți-am zis de Sevi?

- Da, mai făcut cea mai frumoasa zi, mai făcut cel mai fericit bărbat de pe lume, sa te am pe tine si Sevi e de ajuns, nu e nevoie de alt copil.

- Pai si atunci ce facem cu el?

Eliad întoarce capul spre mine, si dupa câteva secunde zâmbește tâmp.....apoi ii dau lacrimile.

- Vrei sa zici ca.....

- Da Eliad.

Te ador, zice el si la prinde in brațe,plânge de fericire pe umărul meu ca un copil.

- De cand? întreabă el printre suspinele adânci.

- De o luna.

- Melody, nu încetezi sa ...sa...ma faci sa simt atâta bucurie, de cand te cunosc, continui sa ma uimești, sa ma faci fericit, si sa dărâmi ziduri peste imposibil. Te iubesc Melody, si îmi zdrobește buzele cu ale sale intr-un mod tandru si sărat de la lacrimile sale. Privește, sunt cel mai puternic om de pe lume, iar tu nu te oprești sa ma faci sensibil.

- Ce pot sa zic, sunt o influenta rea.

- Cea mai rea dintre toate, cum sa îmi zici dupa abea o luna?