Supusa tie! |||

Cu demonii nu e de joaca

Ii zambesc lu Sevi ce se joacă, el îmi întoarce zâmbetul apoi continuă. Inspir adânc și îmi îndrept spatele, îmi iau postura rece ca de piatra.

Mă duc în sala de mese, pe care o distrusem ultima dată când am fost aici. Pereții erau renovați, până și detaliile migăloase de pe aceștia erau aceleași ca cele vechi de cine știe câte sute de ani.
La masa era așezat Eliad și părinții acestuia, iau și eu loc la masa de șase persoane ce o înlocuia pe cea veche și lungă.

- Ascult, spun și îi fac semn uneia dintre fetele ce stăteau lângă ușă ce erau așezate acolo în special pentru a ne servi cu orice.

- Un început bun cred că ar fi sa ne prezentam, spune femeia. Acesta este soțul meu Marselius, iar eu sunt Tatina, suntem părinții lui Eliad.

- Un început bun ar fi fost dacă ne-am fi prezentat într-o manieră eleganta.

Cei doi se privesc șocați de atitudinea mea. Dar eu ii ignor, și o rog pe fata ce aștepta în dreapta mea, sa îmi aducă prânzul, și să roage bucătarul sa facă niște biscuiți cu bezele și ciocolată.

- Ai dreptate, continuă Marselius, dar nu te enerva pe Eliad pentru cea ce a făcut, a fost constrâns de noi, suntem foarte manipulatori.

- Nu găsiți motive absurde, le zic zâmbind... Eliad are și el un cap.. dar asta voi discuta in particular cu el. Dar din ziua aceasta voi nu vă veți mai baga în viața lui, deci prin urmare nu veți apărea prea mult nici prin viața mea, sau a copiilor mei.

- Dar sunt nepoții noștri spune Tatina indignată.

- Va consider un pericol, și o influența rea, că mamă îmi voi apăra copii cu ori ce preț.

- Da-ne măcar o șansă să îți dovedim că nu suntem așa, spune Marselius.

- Da, spune femeia, o sa reconstruim și casa din orașul tău, ne cerem scuze pentru sperietura, așa facem mereu când ne întoarcem, ii dăm câteva probleme lui Eliad, spune femeia zâmbăreață.

- Voi ati fost cei care au dat foc la casă, spune Elias nervos.

- Nu, am platit pe cineva, dar asta doar de amuzament...

- Adică voia ați lăsat biletul?

- Ce bilet întreabă cei doi simultan.. noi nu am lăsat nici un bilet, spune Marselius, nu mai era amuzant așa.

Mă opresc cu privirea ațintită spre Eliad, gandindu-ma profund la cele întâmplate.

- Și avionul? Voi ați pus explozibil in interiorul avionului?

Cei doi rămân șocați de întrebarea mea, apoi se privesc din nou reciproc.

- Îți jurăm că nu am avut nimic de a face cu așa ceva, nu v-am face rău intenționat, chiar daca nu știam de voi, in nici un fel nu la rani pe Eliad.

Deschid ochii șocată, și dispar  din încăpere cu o viteza ne mai văzută, și extrem de șocată de ea. Mă opresc in grădină, și îl iau pe Sevi in brațe, Eliad ne ia și el la pieptul lui, și îi face semn lui Dorian sa intre cu Sandra.

- Dorian, vreau că paza in castel sa fie tripla nu dubla, când nu sunt vampirii de paza, vor fi in antrenamente... Suntem în război, spune Eliad.

- Sevi, spun eu, o sa avem niște probleme, te va deranja dacă de acum stai doar cu mami?

- Nu mami, am sa te apar.

Îi zambesc dulce, apoi îl prind de mânuță mergând înapoi să iau prânzul.

- Sevi, tu ai mâncat azi, îl întreb pe drum.

- De dimineață, nu mie foame mami.

- Dar dacă mâncăm împreună, nu vrei?