Răul pândește

833 34 2
                                    

Sevi a mâncat cuminte si conștiincios, nu la ranit pe Denis, a luat doar cat ia trebuit. Iar părinți lui il priveau mândri. Doar Melody știa ce e in inima ei, si cat de mult si-a dorit ca Sevi sa fie un copil normal, om, ca sa nu treaca nici prin ce a trecut ea, si nici sa fie nevoit să se hrănească cu sânge. Dar era copilul ei, si stia ca ori cum avea sa fie, nu doar acum ci si pe viitor, ea il va iubi.

- Mami, asta inseamna ca voi fi ca tati?

- Nu stiu dragule, spuse Melody privind in ochii albastii inchis ai minunăției ei.

Eliad il conduse pe Denis inapoi in apartamentele făcute special pentru muncitorii palatului, apoi se întoarse cat putuse de repede la cele doua persoane importante.

- Sevi, cum te simti razboinicule, zise el de la intrarea in bucătărie, până în fata lor, asezandu-se într-un genunchi, o mana findui așezată pe mana soției lui ce ii ținea copilul in brate iar cealaltă be obrazul mic si acum rozaliu a fiului sau.

- Bine tati, dar sunt obosit, spuse micul om înfrânt de toate durerile prin te a trecut. Un oftat scurt urmat de doi ochii ce stau sa se închidă, mai spuneau doar atat: Pot sa dorm cu voi?

Atat Eliad cat si Melody se priviseră unul in ochii celuilalt si zambira călduros. Eliad își lua cu grijă in brate si il cara se pana in patul lor, nici nevasta lui nu părea să se tina mai bine, se pare ca sarcina era mai obositoare decât la Sevi, cine stie ce fata sau băiat plin de energie va apărea printre ei.
Dar ajunși în camera, palpitatiile din noaptea aceasta nu aveau sa se termine atat de ușor, telefonul lui Eliad sună pe noptiera din partea sa de pat, la care Melody oftase zgomotos, nu era chiar cea mai bucuroasă persoana in lipsa somnului.

Chicotul lui Eliad a gadilat urechile lu Melody, care o făcuse si pe aceasta la randul ei sa suradă.

Eliad il lasa pe Sevi usor pe pat, si lua rapid telefonul, înainte ca acesta sa il trezească pe micul războinic.

- Da Dorian?

....

- Ok, vin imediat.

Apelul se terminase rapid, aproape la fel de rapid cum dispăruse si relaxarea mușchilor sai. Acum fiind încordat până la ultimul firicel de mușchi din corpul sau.

- Iubitule, ce sa intamplat? Melody văzuse starea sa dintr-o dată schimbata, si știa că nimic bine nu aduce din asta.

- Niște probleme minore draga mea, ți-aș zice, dar te-ai îngrijora, iar tu îngrijorată, inseamna o graviduta nedormita si artagoasa. Ai incredere in mine, promit ca dimineață ti spun, dar acum vreau sa dormi.

- Bine inteleg... Nu reacționez bine obosită, doar atat iti zic, daca nu te întorci teafăr se prea poate sa ma supăr foarte rau.

- Nimic nu ma va rani, și nu mai fa asa cu gurita la mine ca ma faci sa stau pe gânduri.

Eliad își sărută scumpa soție tandru pe buze, o inveli atat pe ea cat si pe Sevi, si se asigurare ca burtica ei sa fie si ea la căldură. Apoi părăsi camera lasandu-și comorile acolo.

- Eliad, bine ca ai venit, spuse Dorian, am avut vizitatori si in noaptea asta. Ceva nu e ok.

- Multumesc pentru tot ce faci prietene, spuse Eliad, si il bătu prietenește pe umăr.
Vreun detaliu de la acea persoana,

- Nici unul, e ca si cum acum ar fi, iar într-o secundă nu mai e.

- Crezi ca avem dea face cu o vrăjitoare?

- Nu pot sa zic nimic, ori o persoana foarte agila, ori o vrăjitoare, dar ce e sigur, e ca daca era prieten, nu se furisa. Dar nu pot sa imi dau seama ce cauta. Spuse Dorian cu o mana in sold, iar cu cealaltă frecandu-si barbia cu câteva firicel de par aspre pe ea, privind spre marea poarta a palatului.

Supusa tie! |||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum