Supusa tie! |||

Furia

***
In calitate de mica autoare a acestei cărți, asi vrea sa dedic acest capitol unei foste colege de ale mele, care sa căsătorit recent.
Ea e cea care mă încurajează să tot scriu și se ține de capul meu, deci merita mulțumiri.
Mersi Larisa, și care ți-o fi numele actual.........
Casa de piatra!!!

Râsul lui Eliad predomina încăperea și pare că secundele trec că mileniile datorita socului tuturor.

- Ți-am zis eu că Melody e încă aici BASTARDULE .

Atunci Alexander privi mai bine spre fata ce se năpustise la Eliad avea mâinile în jurul lui, îl ținea în brațe.

Dorian și colegul său sau ocupat și de ceilalți doi, vampiri ce cu puțin timp înainte îl mobilizau pe Eliad.

- Nu se poate, spuse Alexander.

- Haide frumoaso, ai papat destul, sau ți-a fost dor de gustul meu? Eliad spuse toate astea privindu-l pe Alexander in ochii.

Când Melody își desprinse gura de gatul lui Eliad, își arcui spatele bine, in timp ce tot corpul ei se schimba la normal.

- In Eliad, mia fost dor de tot din tine, dar asta era prima doză mai accesibilă daca înțelegi ce vreau sa zic.

- Eliad o privi șocat pe frumoasa lui bruneta, dar aceasta îi făcuse cu ochiul, și se întoarse la Alexander.

- Bine amice, noi doi avem de discutat, spuse fata furioasă.
In camera se lăsase un aer fierbinte, iar din părul ei, ieșeau mici flăcări pe ici pe colo, Eliad era cal șocat acum, nu o văzuse pe Melody atât de nervoasă niciodată.

Melody se năpusti cu un pumn către Alexander, al cărui avânt îl scoase până în curte, in mijlocul bătăliei de afara.

- Eliad, mă întorc imediat, mă duc să duc să deparazitez, bine ar fi să ieși din castel repede. Melody puse după aceea mana pe biroul lui Alexander, și luase foc instant, facandu-se nevăzută prin gaura prin care îl aruncase pe Alexander.

Eliad și trupa sa de ajutor părăsiră cat mai rapid castelul, desigur tot prin gaura din perete, erau vampiri, nu era să coboare scările civilizat. Dar o lăsaseră pe Melody sa fie cool, mai ales că Eliad se simți excitat când o văzuse așa.

In timp ce trupele regelui vampirilor și-au îndeplinit scopul, trupele lui Alexander erau doborâte mult prea ușor, erau ei multi în număr dar erau mai slabi decât păreau.

Melody urmări urmele căzături lu Alexander, era încă furioasă, iar el era singura sursa de calmare a nervilor daca putem spune astfel.

Îl prinse pe voinicul simpatic de o mână și îl azvârli intrun copac din apropiere.

- Haide frumuselule, unde ție tot tupeul de mainainte? Te-a speriat nenea cu colți? Lupta cu mine, vreau să mă răzbun.

- Alexander își deschise aripile pentru avânt, și sări la ea. Direcția lui era chiar abdomenul ei. Dar Melody se ferise de el cu ușurință, și îl făcuse una cu pământul printr-o lovitură puternică între aripile sale.

- Asa, ți se mai pare că sunt eu sufletul tau pereche? Întrebase Melody in timp ce era deasupra lui și incasa pumni.

- Mai crezi că l-aș lăsa pe Eliad pentru tine?

- Mai ai de gând să îmi spui că o să îmi omori copilul? La aceste cuvinte Melody îl prinse de gat și îl ridicase în sus. Răspunde, sa te aud.

Alexander dădea din cap în negare, dar avea de mai putea rămâne conștient, era plin de vânătăi și chiar niște sânge ce îi curgea din gura și din nas.