Supusa tie! |||

Orice dar nu...

Sunt cu Dorian in mijlocul gradinii, ne intoarcem de la poarta palatului in garda noastra, totul in jur e la fel de frumos sub lumina luni cum e si sub lumina soarelui, sau o fi doar vederea mea de demon, dar prin ochii mei de abea de se vede ca sa intunecat desi e trecut de doua noaptea, iar linistea predomina peste palatul regelui vampirilor. Palatul regelui meu, a familie mele.

- Melody, ma auzi?

Scoasa din gandurile mele prea pasnice pentru o garda de noapte, si pericolele ce pandesc in intuneric, imi intorc privirea vinovata spre Dorian.

- Serios, vorbesc de ceva vreme cu tine, imi spune, si afiseaza o privire de fetita la pubertate jignita de ori ce.

- Imi cer scuze, doar ca tot corpul meu e plin de energie, nu am mai lasat atat de multa putere de la Artemis sa imi curga prin vene, si asta ma cam prins.

- Esti sigura ca e bine sa faci asta? Asta incerc sa iti tot explic aici, ingrijorarile mele, si tu ma ignori. Esti sigura ca daca ii folosesti puterile nu o sa o elibereze?

- Nu, iar ochii sai au prins instant o marime dureroasa, dar nimic nu ma opreste din ami apara familia. Asa cum si ea e un pericol, trebuie sa fiu atenta pe ori ce, iar tu nu trebuie sa ii spui o boaba la Eliad avand in vedere riscul la care ma expun.

- Mel..

- Am zis nu.

- Nu ma mai intrerupe, nu imi place cand faci asa, nu ma pot impotrivi deciziei tale, dar nu tu erai cea care acum cateva ore erai foarte nervoasa de faptul ca Eliad continua sa iti ascunda lucruri?

- Ba da, inteleg ce vrei sa spui, dar in momentul de fata, si el e constienta de faptul ca risc, dar nu stie procentajul la care risc.

- Sunteti doi copii mici si incapatanati.

Il privesc uimita de complimentul adus, si ii scot limba in semn de aprecire.

- Vezi, eu ce am zis, spune si rade.

Desi starea noastra pare sa fie una relaxata, nu e asa, glumele noastre doar acopera teama ce se poate ivi din moment in moment. Teama mea e ca nu voi fi destul de puternica sa fac fata a ori ce o fi creatura acea, si ca voi esua ca mama sa imi apar familia, iar teama lui Dorian e ca el nu ma va putea apara.

Minutele trec, iar intensitarea fiecarei adire de vant pare sa ne incorde muschii dureros de rau, mai ca o sa am o pefra musculara maine la car a batut vantul.

-....Dori...n .... a ... nit.

De data asta linistea sparta se datoreaza statiei radio ce e atasata la pantalonii lui Dorian, si de care radeam la inceputul serii de ea, si pe baza fatului ca arata ca un politist sub acoperire.

- Boris, nu te inteleg, repeta, spune Dorian strangand statia in mana de ziceai ca e aproape sa o sfarame.

- ...e aici..

Privirea mea se ridica instant spre Dorian, si nu mai stau pe ganduri, dintr-un sprint scurt in mai putin de cinci secunde si la viteza maxima am fost in chiar in fata porti unde mai bine de 10 din cei mai buni luptatori a lui Eliad incercau sa prinda aceasta umbra indescifrabila. Era vizibila pentru ochii nostrii, dar aparea dintr-un loc in altul, facand acesti gardieni sa arate ca niste copii speriati ne stind de unde vine urmatoarea lovitura. Ceea ce era pacat in alte ipostaze, erau dea dreptul de laudat, si stiu asta, de multe ori iam privit in curtea palatului cand Sevi era doar un mic bebelus.

Imediat ce figura ma zarii, mai ca era sa fie prinsa de unul dintre gardieni, asi zice ca a socato aparitia mea, dar nu destul de bine in cat sa o putem imobiliza. Ma arunc asupra ei intr-o viteza asemanatoare, inainte ca Dorian ce ajunsese langa mine sa ma poata opri... pumnii mei lovesc aerul de fiecare data cand e pe cale sa o atinga, parca sar evapora. Imi tin sudez piceoarele pe pamant cand unul din pumnii.. sau ce o fi a creaturii ma loveste chiar in tampla, dar nu destul de tare incat sa ma afecteze, si totuso destul cat sa simt durerea. Las mai mai multa putere de a lu Artemis sa imi curga prin vene si vad cu coada ochiului, cum parul meu isi schimba culoarea in a ei. Concentrarea mea se intinde ca un elastic in fata creaturii pe care acum reusesc sa o lovesc, si in fata curvei care o aud inauntrul meu cum plina de extaz incearca sa ma atraga spre un alt pericol.