Supusa tie! |||

Putin mai in viitor

Știu că cerșesc comentarii dar când le citesc vreau sa scriu mai mult, deci va rog sa trimiteți.

†††

- Mami ... Mami, uite.

Sevastian mă cheamă să văd o cireșii din grădină, mereu a fost entuziasmat de ei primăvară când înfloresc ii adora de când e mititel si ia văzut prima data.

- Da mami.

- Au înflorit mămico, spune el și se catara într-unul din copacii roz.

- Ai grija Sevi, să nu cazi.

- Nu o sa cad.

Sevastian a crescut frumos, e un băiețel de-a dreptul adorabil, tot castelul îl iubește, parul sau negri si ochii albaștri si mari, seamănă atât de mult cu Eliad, iar Eliad e atât de mândru de el.

- Uite mami, ți-am adus o cele mai frumoase flori din copac.

- Mulțumesc, haide sa le punem in vaza cu restul florilor.

Mereu îmi ia câte o floare din grădină, in fiecare zi si că de obicei vine rușinos la mine si zice că mi-a adus ea mai frumoasa floare.

- Da să fugă înainte, dar se împiedică si cade.

- Sevi, ești bine?

- Da mami, doar că m-am julit puțin în genunchi, zice el cu ochii roși si înlăcrimați.

- Cavalerul lu mami, haide sa vedem.

Mă uit la piciorul sau si rana sa vindecat deja, privesc spre el, iar el îmi zâmbește.

- Mami când vine tati?

- Tati trebuie să apară imediat.

Zâmbește cu gura până la urechii, și mă ia de mana, până ajungem in castel.

- Mami, uite, unele din flori sau ofilit, de ce?

- Pai ști cum tu ai sânge în tine?

- Da...? Privea cu ochii mari și blânzi către mine așteptând să învețe.

- Pai, rădăcina unei flori ia apa din pământ că sa vrea sa mai mare, când rupi o floare, ia incepe sa îmbătrânească si sa moara.

- Dar noi am pus-o în apă.

- Da, dar nu are pământ, și nici rădăcina ei.

- Mami, dar toamnă când florile toate se ofilesc?

- Atunci ele încă trăiesc, dar e puțin cam prea frig iarna să înflorească, ai înțeles tu curiosul meu mic?

- Da mami.

- Hei Melody, hei micul meu războinic... Eliad intra în imensa sufragerie a palatului si vine spre noi zâmbind.

- Tatiiiiii, striga Sevi, și fuge să își întâmpine tatăl, mama ma învățat despre flori, de ce ofilesc, si când ne-am plimbat in gradina i-am dat flori de cireș, și a fost aici mătușa Ei si unchiul Adrian, m-am jucat cu verișoarele.

- Ce multe sau întâmplat, zice Eliad către el.

Vine, mă prinde si pe mine în brațe, și mă sărută dulce.

- Cum te mai simți draga mea?

- Foarte bine, ii spun eu, si ne îndreptăm toți trei spre camere.

- A fost Scut de dimineață pe aici?

- Da, spun privind în pământ.

- Nu a știut ce să zică, nu?