I

818 51 2
                                    

Mergeam pe coridorul scolii catre clasa mea. Stiam ca am întârziat. De aceea am grăbit pasul. Am intrat grabita in sală. Toți stăteau in băncile lor, iar profesorul era in picioare, langa catedra.

Eu:B-buna dimineata....m-ma scuzati ca am întârziat...

Profesorul:In banca, Parker! Daca tot ai intarziat, dupa ore rămâi sa asezi cărțile in biblioteca scolii.

Eu:Bine...

Am mers cu privirea in jos spre banca mea. Simteam privirile tuturor asupra mea si voiam sa intru in pamant. M-am asezat in ea şi am asteptat sfarsirea cursurilor, fara sa vorbesc cu nimeni. Nu vreau sa vorbesc cu cineva. Toți ma cred o ciuata. Nu am cu nimeni relatii asa de bune. Nu am reusit sa îmi fac prieteni. Si pana acum nu am simtit nevoia.

Dupa terminarea cursurilor mi-am luat lucrurile si am iesit din clasa, ca de obicei, ultima. Am mers pe coridor si mi-am lăsat cărțile care nu îmi trebuiau in dulap. Mi-am luat rucsacul si am mers pe holul gol catre biblioteca. Fiind începutul anului, sigur nu avea cine sa aseze cărțile... Am mers spre biblioteca si la usa ma astepta doamna bibliotecara.

Eu:B-buna ziua...

Priveam in jos, asteptând sa primesc indicații de la ea.

Ea:Buna ziua! Vreau sa asezi primul raft.

Eu:Bine...

M-a lăsat sa intru singura in sală. Am mers langa primul raft, la baza căruia era un morman de carti. M-am uitat la titlurile cărților si am inceput sa le asez in ordine alfabetică. Era liniștitor. Nu era gălăgie si imi puteam pune ordine in gânduri. Un zgomot mic m-a facut sa tresar si sa merg pe coridorul dintre rafturi. Probabil a cazut o carte. Asa speram. Am revenit la raftul meu si am continuat sa asez volumele.

Cinderella...Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum